„Mersul ideilor economice la români“ – proiect editorial de anvergură al academicianului Costin Murgescu – a pus în valoare momente de vârf ale gândirii economice din spaţiul istoric românesc. Pe când lucra la primul volum, la jumătatea anilor 1980, titlul lucrării incitase comunitatea economică. Se vorbea că Murgescu… scrie o istorie a gândirii economice româneşti. A negat tranşant încă din primele rânduri ale cuvântului înainte la primul volum: „Nu am avut această intenţie, şi dacă aş fi avut-o ar fi fost nesăbuită!“… Motivând că a scrie o istorie a gândirii economice nu stă în puterea unui singur om. Ar implica o uriaşă muncă de echipă, complexă, pluridisciplinară.
O atare istorie încă nu a fost scrisă. Dar până va fi scrisă… de o echipă de economişti, sociologi, filosofi, istorici – care să se angajeze într-o muncă uriaşă şi să întoarcă pe toate feţele tot ce reprezintă gândirea economică a românilor …de la primele notări până azi – tot va fi nevoie. Pentru a fundamenta un program naţional de educaţie economică.
Un timp, s-a tot vânturat ideea că istoria nu se mai repetă. Nici măcar în spirală. Şi că, în consecinţă, nici nu prea
ne-ar mai fi de folos. Feţele lumii noastre însă, multe destul de urâte, ne contrazic. Istoria – chiar dacă numai în spirală – se repetă! E drept, cursele istoriei – timpul, faptele, evenimentele – au desigur o altă curgere. Dar atât deciziile ce au împins lumea să meargă înainte, cât şi greşelile, mari ori mici, care au spulberat multe proiecte sau speranţe, se repetă… Se repetă în spirală, în consens cu mereu alte noi realităţi.
Cum observa Barbara Tuchman, în „Oglinda îndepărtată“, războiul cu armele, pandemia, depresiunile economice, care tulbură omenirea, sunt aceleaşi în toate timpurile. Dar intensitatea şi specificul lor sunt modelate după cum cântă muzica epocilor în care se produc. Mereu, cu aceleaşi cauze: regulile care pierd în înţelepciune, instituţii care eşuează în funcţiile lor, încrederea în autorităţi, care slăbeşte. Lecţiile istoriei nu mai pot fi ignorate.
Banca Naţională a organizat nu de mult, în parteneriat cu Uniunea Arhitecţilor, o dezbatere ocazionată de împlinirea a 150 de ani de la naşterea unui corifeu al arhitecturii: Petre Antonescu. Preşedintele Uniunii Arhitecţilor, Ileana Tureanu, în alocuţiunea sa, a subliniat că aducerea sub reflectorul prezentului a unor personalităţi care au făcut istorie prin munca şi creaţia lor este o modalitate de a repune în drepturile istorice conceptul de identitate naţională.
Nu a fost o premieră. Istoria, cu vremurile de pace ori de război, cu perioade de boom ori de recesiune, este o prezenţă constantă în dezbaterile găzduite de Banca Naţională. Motiv pentru care am fost deseori întrebat, cu un accent de mirare, ce legătură are banca centrală cu istoria.
Adevărul este că această legătură a devenit foarte puternică. Ea izvorăşte din „obligaţia legală“ a înaltei instituţii de a-şi asuma un rol activ în educaţia financiară la nivelul întregii societăţi. Cu întreaga încărcătură economică, socială, culturală,
