Regulile și dacii liberi. Cazul Cileacu
Un val de bully cu tușe de un ridicol desăvârșit s-a prăbușit asupra uneia dintre cele mai profesioniste jurnaliste de politică externă, pentru un clip care reprezintă, de fapt, o trunchiere.
Hăhăiala generală spune multe despre discernământul evaluării unui fake news, despre talentul nostru de a-l rata fix unde e și a-l identifica vigilent nevoie mare fix unde nu este, dar și despre raportarea la regulă a majorității din țara pe ale cărei șoselele are loc an de an un măcel comparabil cu războiul din Israel.
Cristina Cileacu este o excepțională “externistă” din spațiul media, una dintre foarte puținele care chiar înțeleg și analizează mult dincolo de prompter. Nimeni dintre cei care o cunosc profesional nu și-ar pune problema că Cristina Cileacu s-ar preta la fake news. Ca să înlătur suspiciunile de subiectivism, precizez că nu o cunosc personal pe dna Cileacu.
Înregistrarea viralizată și batjocorită o arată pe Cristina Cileacu transmițând din Israel întinsă pe asfalt, susținând că este în timpul unui atac, în timp ce în spatele ei se văd oameni trecând cu bicicleta sau pe jos deloc agitați.
Cine vede însă toată înregistrarea, nu doar secundele livrate deja comentate și prelucrate pe rețele, o vede pe Cristina Cileacu inițial în pricioare, relatând despre situația din zona de conflict, aude cum în timpul relatării încep, într-adevăr, să sune alarmele și cum jurnalista precizează că execută întocmai recomandarea oficială într-o asemenea situație.
Deci, din start, dacă tot suntem vigilenți cu manipulările, și bine ar fi să fim cât mai vigilenți și intransigenți, ar trebui să începem ca în fiecare caz să ne asigurăm că avem imaginea completă înainte de a judeca, că nu suntem manipulați tocmai de cei care vor să ne salveze de o manipulare.
Mai țineți minte cum a fost “împachetată” și lucrată majoritatea opiniei publice în cazul Sorinei Săcărin, fetița adoptată în SUA din “raiul” afacerii maternale din Baia de Aramă, și cum slavatorii copilei au fost demonizați în timp ce erau victimizați fix cei care o țineau prizonieră? A fost un caz școală care ar fi trebuit să trezească multă lume.
Apoi, desigur, să vezi pe cineva că se supune de bună voie unor recomandări este în România la limita blasfemiei, pentru că noi suntem daci liberi. Noi oprim traficul pe Transfăgărășan ca să hrănim urșii din mână, ba ne trimitem și copiii să o facă, după care suntem uimiți că sălbăticiunile sunt tot mai prezente în zonele locuite și mai și mănâncă pe cine prind.
Noi încalcăm din principiu regulile de circulație și apoi ne mirăm că șoselele sunt cimitire. Noi cumpărăm GPL la litru și apoi ne mirăm că explodează șandramalele. Construim casa fără autorizație în albia râului și apoi jelim că o ia apa.
Să respecți o recomandare sau regulă este scandalos în România, numai fraierii fac așa ceva. Dacii liberi fac mișto și din când în când mai sar în aer, îi mai mănâncă urșii,