Opinie Gheorghe Băcanu: Măsurile fiscale, prin care Guvernul a aruncat cu cheia franceză în mediul privat, sunt o imixtiune brutală în mediul de afaceri care vor afecta şi mai mult consumul populaţiei îmbrâncind întreaga ţară într-o fundătură macroeconomică
După ce ani la rând România a fost considerată ”Tigrul” Europei cu un ritm de creştere al consumului privat de 5,5%, prilej de împăunare statistică pentru guvernanţi, iată că a sosit momentul în care consumatorul a inversat polaritatea, prăbuşind consumul, şi a aplicat un uppercut devastator întregii economii. Este funevident faptul că doar consumul şi numai consumul este Sfântul Graal al tuturor afacerilor, iar piaţa este habitatul lor. Ani la rând consumul a fost rege la formarea PIB-ului. Economia de piaţă este eficientă, spun economiştii, deoarece pune pe pedestal suveranitatea consumatorului, iar ”Capitalismul este un sistem aflat la mila consumatorului” afirma economistul Ludwig von Mises în lucrarea ”Acţiunea umană”. Dar ce-i de făcut dacă consumatorul coboară singur de pe pedestal. Ce punem în locul consumatorului? Ceva care să aibă forţa de tracţiune a acestuia?
Dar să vedem câteva cifre: cu 1,9% a scăzut nivelul consumului în trimestrul II din acest an, comparativ cu trimestrul I, iar contribuţia consumului privat la formarea PIB-ului s-a micşorat în trimestrul al doilea cu 4,6 %, comparativ cu primul trimestru(65,8% in trimestrul I, 61,2% în trimestrul II, conform datelor comunicate de INS).
”Înţepi balonul consumului, omori economia”, afirma Nouriel Roubini, laureat Nobel, cel care a anticipat criza din 2008. Paralizia consumului înseamnă moartea economiei. Recentele măsuri fiscale, adoptate zilele trecute de guvern, într-un climat de miopie analitică, după un travaliu de negocieri de circa trei luni, sunt o imixtiune brutală în mediul de afaceri care vor afecta şi mai mult consumul, îmbrâncind întreaga ţară într-o fundătură macroeconomică. Măsurile cu care recenta ordonanţa a aruncat cu cheia franceza în mediul privat(sectorul privat iar a tras băţul scurt!) au ca scop să buzunărească firmele de circa 20 miliarde de lei, aceasta însemnând mai puţini bani pentru consum. Creşti taxele, rămân mai puţini bani pentru consum. Şi toate acestea se întâmplă doar pentru ca sectorul administraţiei publice, zis şi ”caviar”, să-şi menţină siesta cheltuielior vlăguitoare la acelaşi nivel. Dorinţa guvernanţilor de a reduce cheltuielile din administraţie s-a tasat de la o zi la alta. În perioada de declin al consumului nu se recomandă pedepsirea firmelor prin majorări de taxe. Refacerea deficitului bugetar se face prin reforme autentice, nu prin ”firmituri fiscale”.
Declinul consumului este cauzat şi de prăbuşirea demografică la care asistăm, întrucât 4-5 milioane de români, potenţiali consumatori au părăsit ţara în ultimii 30 de ani.
Ani la rând economia noastră a fost setată balistic pe traiectoria consumerismului torenţial fiind ajutată prin măsuri care au întreţinut consumul: s-a redus fiscalitatea pentru anumite sectoare de activitate ceea ce înseamnă că au rămas mai mulţi bani pentru consum, s-au mărit excesiv deficitele gemene fără ca nimeni să nu-şi pună problema consecinţelor horei sinistre a acestora , s-au făcut importuri cu nemiluita întrucât oferta internă era insuficientă. Ceea ce au făcut guvernanţii a semănat mai mult cu un pui de somn tras pe calea ferată , cu speranţa că trenul nu va veni. Dar, surpriză, trenul a venit, lovind în călcâiul ahilean al afacerilor,
