Nimic nu e mai savuros într-o emisiune televizată cu gândul doar la rating, luare de poziție care propulsează gazetari intransigent de supuși, propagandă electorală deșănțată a partidelor aflate în campanie, umflare în pene a cocoșilor politicii demagogice, decât să arunci toate lăturile societății asupra ”bugetarilor”.
Când se vorbește de austeritate, luare de măsuri în situație de criză, reducerea deficitului, creșterea impozitelor, creşterea prețurilor, imediat se găsește țapul ispășitor – ”bugetarul”.
Zilnic suntem martorii venelor umflate, glandelor iritate și spumelor la gură ale celor care înțeleg să-și folosească imaginea publică suindu-se cu bocancii pe o clasă, deja devenită socială, cea a ”bugetarilor”.
Deja s-a împământenit în argoul social ca noțiunea de ”bugetar” să fie inclusă zeflemitor într-o tripletă a năpastei socio-economice, alături de ”interlopi” și ”baroni locali”, tripletă care suge seva țării și nu lasă pe cei mulți să trăiască în armonie și belșug.
Te înghesui asumat pe Valea Prahovei la sfârșit de săptămână, ”bugetarul” e de vină; nu vine autobuzul la timp, ”bugetarul” e cauza; nu e căldură în casă, ”bugetarul” o oprește; nu vin fondurile europene fără număr, fără număr, ”bugetarul” se opune.
Și tot așa, există o entitate metafizică lângă fiecare dintre noi care preia tot insuccesul, toate frustrările și ofurile personale și în spatele căreia aruncăm toate neîmplinirile cotidiene, până se umple sacul și vine o forță reformatoare finanțată dubios, care îmbracă armura de ”haur” a lui Don Quijote și promite câte în lună și în stele, inclusiv stârpirea ”bugetarilor”.
O fi și asta o soluție, nu zic, dar până una alta, ”bugetarul” îți educă pruncii la școală, ”bugetarul” te tratează când ești bolnav, ”bugetarul” îți aleargă hoții pe stradă, ”bugetarul” îți aduce bani de la Bruxelles pentru șosele, spitale, școli și gaze la poartă, și câte și mai câte, fără de care viața ta și a celorlalți ar fi mult mai grea.
Evident că se poate mai bine, ca în orice sistem, proces, mecanism.
Desigur că toți ne dorim ca totul să funcționeze perfect, dar nu problema unui segment al populației, clase sociale sau bresle profesionale este cauza neajunsurilor, ci a modului de organizare.
Hai să admitem că ”bugetarul” e uzurpatorul de serviciu, dar te întreb, tu unde lucrezi? Poate lucrezi într-un restaurant care ne pune puiul de la retail în farfurie și ni-l vinde de 10 ori mai scump, dar puțin mucegăit și cu de toate: salmonella, E.coli și alte bacterii la modă!
Poate lucrezi într-un hotel cu servicii ca în comunism, dar cu prețuri ca în capitalism!
Poate lucrezi la o bancă de încredere, care îți dijmuiește economiile pentru care obții o dobândă negativă!
Poate lucrezi la buticul din colț, fără casă de marcat și chitanțier!
Poate lucrezi la o televiziune în vogă, la care mijlocești o propagandă ieftină ca să prinzi contracte de publicitate scumpe!
Desigur că nu asta e regula, iar pentru orice neajuns suntem gata să aruncăm stigmatul insuccesului pe toată clasa respectivă: doctorii sunt șpăgari,
