Adrian Vasilescu, BNR: Capitalul uman poate să întoarcă roata istoriei… şi chiar o întoarce
Analizând legăturile dintre muncă şi capital în România, interpretând cifre – oficiale sau pe cele obţinute prin calcule proprii – profesorul Florin Georgescu a făcut istorie; a întreprins cercetări privind procesele de formare a capitalului, fază cu fază; a descris strategii, împrejurări favorabile sau nefavorabile, certitudini sau incertitudini, şanse, riscuri sau vulnerabilităţi specifice societăţii noastre, de la cele dintâi privatizări şi până la starea capitalului în prezent, tratând într-o manieră absolut inedită interferenţa capitalului negativ în multe dintre firmele româneşti. Cunoştinţele şi experienţa acumulate în cadrul corpului profesoral al ASE sau ca parlamentar, ca ministru de finanţe şi ca prim-viceguvernator al Băncii Naţionale, au fost, desigur, un avantaj în cercetarea întreprinsă de profesorului Georgescu. Cele câteva mii de pagini, pe tema complexităţii şi productivităţii capitalului – temă rar abordată în literatura economica românească, au fost publicate de Editura Academiei.
Anul acesta este prezent în librării cu o nouă carte: „Avuţia Naţională a României”, apărută în Editura Publica; o cercetare ştiinţifică, o analiză comparativă – în premieră în România – coordonată de profesorul Florin Georgescu, cu participarea unui grup de reputaţi specialişti din Banca Naţională şi de la Institutul Naţional de Statistică. A rezultat o lucrare de esenţă economică – avuţia naţională fiind un indicator în primul rând economic – dublată de analize psihologice şi sociologice. Scopul – obţinerea unei imagini complexe a avuţiei societăţii româneşti, ca expresie concentrată a dezvoltării durabile, imposibil de obţinut numai prin susţinerea fluxului pe care îl definim creştere economică. Pentru că societatea are nevoie şi de un stoc, de o zestre consistentă: avuţia ţării.
Tema promisă în titlul cărţii, incitantă pentru cititorul preocupat de reflecţii economice, se converteşte în cele 200 de pagini într-o sugestivă frescă social-economică, psihologică şi culturală. Pentru că introspecţiile surprind potenţialul economic al ţării în relaţie cu standardul de viaţă al populaţiei; resursele de capital în relaţie cu cele umane şi sociale; capitalul produs – număr de clădiri, de drumuri, de autostrăzi, de poduri, de utilaje – în relaţie cu calitatea acestui capital. Toate reunite sub conceptul de avuţie naţională. Un concept ce a traversat timp, graniţe, istorii, plecând de la cum se forma cândva capitalul şi cum se împărţea venitul, între salarii, profit şi dobânzi.
Demonstraţia începe de la tradiţii. De la istorie. Multă vreme, definiţia avuţiei naţionale s-a rezumat la capitalul fizic (clădiri, utilaje) şi la cel financiar (conturi bancare, acţiuni, obligaţiuni). Fără să fi fost extinsă la factorii importanţi, cei care sporesc potenţialul economic şi calitatea vieţii, cum sunt capitalul natural, capitalul uman şi capitalul social. Avuţiei naţionale i se răpea astfel şansa de a contribui într-o mult mai mare măsură la creşterea bunăstării – scopul oricărei societăţi.
În carte este subliniat apăsat că ţările care, astăzi, acordă o importanţă deosebită calităţii vieţii, sunt atente la complexitatea capitalurilor. Şi la cum se formează acestea. Pentru că diferenţele sunt mari. Capitalul fizic şi cel financiar se formează prin acumulare. Capitalul natural (resurse comerciabile: păduri, terenuri agricole, zăcăminte minerale, ape) se formează în cea mai mare parte prin lucrarea naturii,
