Opinie Mihai Betelie, Managing Partner Rompatent Design: Companiile specializate în comerţ riscă să rămână fără protecţia mărcii
O modificare subtilă din anul 2020 a Legii mărcilor 84/1998, despre care am mai amintit public, a trecut total neobservată de mediul de afaceri din România.
Noua prevedere a acestei legi a condus practic la pierderea protecţiei asupra mărcii de către o parte din companiile care au activităţi de comerţ, fără ca aceste companii să ştie. Prevederile legale în domeniul mărcilor stipulează faptul că mărcile de comerţ sunt protejate la nivel naţional şi internaţional în funcţie de un număr de 45 de clase NISA, clase care reprezintă o codare valabilă în toate statele, prin care sunt strânse în aceeaşi clasă produse sau servicii asemănătoare.
Aceste clase au un titlu care le sintetizează conţinutul, apoi în conţinutul propriu-zis sunt redând în detaliu toate bunurile sau serviciile din acea clasă.
Astfel, activităţile de comerţ sunt incluse în clasa NISA 35 care are ca titlu general „publicitate; managementul, organizarea şi administrarea afacerilor, lucrări de birou”.
Până în anul 2020, toate mărcile care aveau inclusă la protecţie clasa 35 aveau implicit protecţie şi pentru activităţile de comerţ, chiar dacă în titlul clasei nu se regăsea menţionat explicit acest lucru. Vine însă modificarea Legii mărcilor în 2020 prin care se stabileşte în articolul 11 următoarele: „titularii mărcilor înregistrare în raport de întreg titlul clasei pot declara până la data de 30 septembrie 2020, că intenţia lor la data depunerii cererii de înregistrare a fost de a solicita protecţie pentru produse sau servicii în afara celor acoperite de sensul literal a titlului clasei respective”.
Acest lucru înseamnă că activităţile de comerţ care nu au legătură în sens literal cu „publicitate, managementul, organizarea şi administrarea afacerilor; lucrări de birou” trebuiau să facă obiectul declaraţiei la care face referire legea, până la data de 30 septembrie 2020.
În cazul mărcilor pentru care titularii lor nu au depus această declaraţie sau nu au avut iniţial menţiunea expresă pentru protecţie a comerţului, legiuitorul stabileşte că „mărcile desemnează doar produsele sau serviciile acoperite de sensul literal al indicaţiei cuprinse în titlul clasei respective” (art. 11 alin. 4 Legea 84/1998).
Acest lucru înseamnă că acele companii care desfăşoară activităţi de comerţ şi care au rămas doar cu titlul clasei NISA în certificatul de protecţie a mărcii, fără să depună la OSIM declaraţia la care am făcut referire mai sus, nu au în prezent protecţie pentru activitatea de comerţ, adică nu au exclusivitatea conferită de marcă în a vinde produsele sub acel brand.
La o simplă verificare am constatat că sunt multe branduri naţionale care se regăsesc în această situaţie, unele dintre ele extrem de cunoscute, şi care, rămânând fără protecţie, pot suferi prejudicii considerabile.
În calitate de consultant în domeniul protecţiei mărcilor, recomand tuturor companiilor care fac comerţ şi care deţin mărci înregistrate să verifice dacă se regăsesc în ipoteza la care am făcut referire în acest articol şi, dacă da, să procedeze în cel mai scurt timp la depunerea unei noi cereri de marcă,
