Aparent e greu de explicat rezistența oamenilor la decizia Guvernului de a reduce și mai mult limita de plată cu numerar.
Nici acum plățile cash nu sunt nelimitate, ci sunt posibile până la 5.000 de lei/zi, însă pragul urmează să fie scăzut la 2.500 de lei din 2025 pentru persoane fizice, iar în cazul firmelor, pragul zilnic scade la 1.000 de lei/zi, respectiv 2.000 de lei în cazul magazinelor cash and carry.
Chiar dacă pentru persoanele fizice deocamdată nu se va schimba nimic, scandalul a fost și este considerabil, obligând factorul politic la precizări amănunțite și oferind AUR o bună temă de campanie.
Viitorul plafon în cazul persoanelor fizice este suficient de ridicat încât să nu afecteze cine știe ce majoritatea populației. Nu sunt, totuși, atât de mulți cei care să dorească să facă plăți zilnice peste 2.500 de lei.
O parte a fost reacția de panică a oamenilor, mai ales vârstnici sau cu educație mai precară, care nu știu să folosească un card bancar, nu au bancomate în apropiere și/sau care de-o viață sunt învățați să simtă banul în mână.
De altfel, după cum arată și Banca Centrală Europeană, „numerarul îți permite să îți ții cheltuielile sub un control mai atent, de exemplu, te împiedică să îți depășești bugetul”. Toate avantajele cash-ului, potrivit BCE le găsiţi AICI.
O altă reacție nervoasă a venit din motive ideologice, pe care le împărtășesc. Deși fac 99,9% din plăți cu cardul, pe cât posibil online, consider că fiecare om trebuie să aibă dreptul să facă orice dorește cu banii lui și să îi folosească după cum dorește. Dacă el i-a muncit, are dreptul să dispună de ei după cum dorește.
Dacă nu i-a muncit, trebuie dovedit. Totodată, nu e admisibil ca cineva să fie prezumat infractor. Comiterea evaziunii nu se prezumă, ci se dovedește.
Există Decizia CCR 859/2009, potrivit căreia nimeni nu poate fi obligat să accepte primirea salariului pe un card bancar, dacă dorește să primească numerar:
„Obligarea personalului din instituțiile publice de a primi drepturile salariale prin intermediul cardului condiționează folosință acestor ’bunuri’ de existenta bancomatelor și automat de voință unor persoane juridice private (bănci), care percep pentru eliberarea banilor anumite comisioane. În aceste condiții, se ajunge la micșorarea drepturilor salariale ale persoanelor din instituțiile publice, fară a se tine cont de consimțământul acestora.
Mai mult, titularii cardurilor nu pot folosi și dispune de drepturile lor salariale în orice situație, fiind ținuți de limitarea zilnică a retragerilor sumelor de bani al căror plafon este stabilit de banca”.
Suntem țara pe locul al doilea în UE în privința încasării salariului cash. Potrivit Băncii Mondiale, 24% dintre angajații români primesc banii exclusiv în numerar, iar o treime dintre români nu au cont în bancă. Să ne amintim că am avut chiar un premier care prefera să ia banii în mână, chiar dacă nu erau deloc puțini.
Și tot ideologic sunt cei care consideră,
