Opinie Cătălin Suliman, partener Filip&Company: Intervenţia statului în stabilirea preţurilor produselor şi serviciilor de bază
Recent a apărut un curent puternic din partea mai multor state membre ale Uniunii Europene care urmăresc corectarea unor dezechilibre din economie prin intermediul unor măsuri de plafonare de preţuri şi tarife. Observăm un astfel de fenomen şi în România, unde anumite industrii sau segmente de piaţă sunt supuse unor măsuri de plafonare şi control (spre exemplu, poliţele RCA, anumite segmente din piaţa de energie, alimentele de bază etc.).
Pentru a evita o situaţie de infringement, statul român trebuie să se asigure că aceste măsuri au un obiectiv de interes public, protejează anumite zone cu impact social şi sunt limitate în privinţa acoperirii lor, inclusiv din perspectivă temporală (spre exemplu, fără a depăşi 3-6 luni, în funcţie de scopul acoperit şi respectarea principiului proporţionalităţii).
O intervenţie a statului dincolo de aceste principii, poate conduce la dezechilibre majore în economie care, pe termen mediu şi lung, pot contrabalansa efectele pozitive urmărite de măsurile de plafonare. Pot exista situaţii în care, ulterior intervenţiei statului, oferta scade semnificativ pe fondul ieşirilor de pe piaţă a unor jucători cu mai puţine resurse (de regulă, comercianţi locali sau cei care lucrează cu marje de profit reduse) sau impactul asupra populaţiei a fost unul negativ ca urmare a creşterilor semnificative ale preţurilor pentru produsele şi serviciile conexe celor plafonate (existând o reacţie de subvenţionare a ariilor plafonate prin ariile neafectate de plafonare).
În situaţia depăşirii limitelor intervenţionismului în economie, România se poate afla în faţa unor proceduri de infringement demarate de către Comisia Europeană, al căror efect final va fi suportat de către populaţie.
Aspecte generale
Sarcina de a reglementa piaţa internă este o competenţă partajată a Uniunii Europene şi a statelor membre. Mecanismele economiei de piaţă ar trebui să fie cele care asigură că din jocul cererii şi al ofertei rezultă produse şi servicii competitive, care sunt puse pe piaţă conform regulilor de concurenţă. Statele membre trebuie să se asigure de buna funcţionare a pieţelor naţionale (prin crearea cadrului de control care respectă principiile TFEU), fără însă a interveni direct asupra anumitor pieţe sau segmente ale acestora.
Recent, observăm că pe fondul unor disensiuni în economie cauzate de factori variaţi (pandemie, creşterea inflaţiei, exploatarea unor situaţii de lipsă de capacitate de producţie sau stocuri), statul a manifestat un interes în a interveni asupra anumitor segmente de piaţă, în special asupra preţurilor de vânzare a unor produse şi servicii de bază.
Reglementarea preţurilor de către un stat membru nu este interzisă per se de către acquis-ul comunitar, însă aceasta poate avea efecte semnificative de denaturare a pieţei. CJUE a statuat că statele membre trebuie să se abţină de la adoptarea sau de la punerea în aplicare a unor acte normative care ar putea pune în pericol eficacitatea normelor privind concurenţa[1].
Consiliul Concurenţei a afirmat, în raportul din anul 2020 privind evoluţia concurenţei în sectoare cheie, că o măsură de plafonare a preţurilor necesită o evaluare atentă a măsurii în care obiectivele sociale eclipsează efectele economice negative asociate măsurilor de control al preţurilor şi,
