Violența pe care George Simion și acoliții lui au pus-o în scenă în diferite momente, culminând cu intrarea agresivă în universitate, la SNSPA, vrea să repete, fără a o numi, violența Mișcării Legionare, pentru a menține aproape electoratul rămas intelectual în anii 1990 și descoperirea aforismelor lui Petre Țuțea. Dar originarul nu e la legionari.
AUR joacă duplicitar.
Pe de o parte, preia mimetic gesturi simbolice ale Mișcării Legionare și ale căpitanului Zelea Codreanu (vezi nunta lui Simion și recolările din universități), pentru a hrăni așteptările acelei zone a electoratului pentru care narațiunea jertfei legionare și corelația cu valorile creștine și cu crezul naționalist le-au câștigat mintea încă din 1990, când România, din nevoia de a trece peste trauma comunistă, a repus pe masă conceptul jertfei legionare și pe cel al sfinților închisorilor.
A fost epoca în care cărțile lui Nae Ionescu și Petre Țuțea erau citite din mână-n mână în licee și universități și cea în care interbelicul a fost sanctificat, în pofida celor trei dictaturi și ale ororilor antisemite și legionare.
Era atunci nevoie ca de aer de conștiința unei Românii neuzurpate de comunism, de convingerea că România nu a fost pervertită cu totul, în ciuda atacului dur asupra memoriei sociale și atunci au apărut aceste cărți cu febră patriotică sau cele în aura suferinței teribile din temnițele comuniste.
În anii următori, însă, istoria s-a mai așezat și dreptul la memorie socială onestă a pus pe masă alte cărți, alte documente, mărturii, arhivele au început să fie cercetate și s-a produs, așa cum era firesc, o despărțire de patosul tip Nae Ionescu și Petre Țuțea.
Dezbaterea despre suferința care poate șterge sau nu un rău anterior, adică despre suferința celor care fuseseră legionari și erau acum pedepsiți de dictatură, cum este cazul lui Radu Gyr, ar trebuie să fie deja tranșantă, dar reziduurile ei sunt speculate de nostalgici ai unui legionarism din care orbește sunt ignorate crimele și rămâne doar acest patos naționalist, de fapt, mai tributar Zeitgeist-ului decât țării.
Roland Clark, profesor la Universitatea Liverpool, care și-a susținut o teza de doctorat la University of Pittsburgh pe tema semnificaţiei fascismului pentru membrii de rând ai Legiunii Arhanghelul Mihail (în limba română, la Editura Polirom), a explicat într-un dialog cu Spotmedia acest val creștin anticomunist, pe care s-au urcat tineri legionari:
„Mulți legionari erau studenți când au fost arestați și nici nu-i cunoșteau pe Codreanu și pe legionarii din anii 1930. Când s-au confruntat cu comunismul, au găsit Legiunea, au găsit niște cărți în care Codreanu vorbea despre misticism, despre Dumnezeu și s-au gândit să folosească asta.
Au fost arestați, înainte să facă legătura cu Legiunea veche. Când au ajuns în închisoare, s-au întâlnit cu membri al Legiunii vechi, cu partizanii lui Codreanu și deja erau formați ca oameni religioși, separat de Legiunea istorică. Și cum tuturor le plac sfinții, au folosit asta, că Legiunea era sfântă.
