Românii din diaspora, sondaj privind alegerile. Mădălina Hideg, sociolog: Rezultatele sunt oarecum surprinzătoare
Existența unei societăți civile puternice este o condiție esențială a democrației. Practic, este garantată comunicarea liberă dintre cetățeni și stat. Membrii societății civile, indiferent că vorbim despre organizații sau indivizi, transmit autorităților feedback-ul lor privind deciziile publice. Acest feedback poate fi sub forma participării la sesiunile de dialog inițiate de către guvernanți privind diferite inițiative care urmează a fi adoptate, sub forma dezbaterilor publice privind diverse aspecte ale societății, sub forma petițiilor sau chiar a protestelor.
În România, societatea civilă încă nu are foarte multă forță, în mare parte din cauza faptului că nu s-a dezvoltat o cultură a dialogului public. Indivizii nu au mare încredere în puterea pe care o poate avea vocea lor, dacă aleg să își exprime opinia cu privire la problemele cu care se confruntă. Studiile asupra dimensiunilor culturale ale românilor (Hofstede, Trompenaars) arată că la noi încă se manifestă o cultură colectivistă, caracterizată prin disiparea răspunderii individuale, ceea ce justifică atitudinea pasivă pe care o avem față de implicarea în res publica. Vrem o viață mai bună, dar așteptăm ca altcineva să ne creeze condițiile pentru asta.
Această atitudine pasivă se regăsește și în rândul cetățenilor din diaspora, cel puțin atunci când vine vorba despre aspecte care țin de ceea ce se întâmplă în România. Fie pentru că nu simt că ceea ce se petrece în România îi poate afecta direct, fie pentru că nu au încredere că democrația chiar funcționează și până și ei pot influența schimbarea, fie pentru că pur și simplu nu îi interesează – românii din Diaspora sunt foarte sceptici atunci când vine vorba despre implicare civică.
Din răspunsurile la o serie de întrebări adresate pe site-ul www.știridiaspora.ro reiese că românii nu cred în eforturile politice ale statului de a-i apropia de România pe cetățenii plecați în străinătate. Întrebați fiind dacă ar fi utilă o platformă online oficială de unde cei plecați ar putea să afle despre diverse proceduri administrative, respondenții tind să creadă mai degrabă că nu (35%). Alți trei din zece intervievați nu au vrut să își exprime opinia cu privire la acest subiect, ceea ce înseamnă că nu s-au gândit în prealabil la o astfel de variantă sau că subiectul nu îi interesează.
Nici votul electronic, nici votul prin corespondență, nici semnarea unor petiții online – toate forme ale participării civice – nu sunt considerate a fi în măsură să îi apropie pe cei plecați de țara de origine sau că ar fi oportune pentru ca vocea diasporei să fie mai bine auzită în spațiul public și politic autohton. Puțin peste o treime dintre respondenți consideră că votul electronic pentru alegerile parlamentare sau prezidențiale ar face ca vocea celor plecați să fie mai bine auzită. Aceleași rezultate sunt și în ceea ce privește votul prin corespondență pentru cele două tipuri de alegeri. Rezultatele sunt oarecum surprinzătoare, având în vedere că aceste mijloace moderne de participare la procesul electoral ar putea crește prezența la vot în rândul diasporei, astfel încât interesele sale să fie mai bine reprezentate în structurile oficiale ale statului român -să ne amintim că Diaspora are proprii parlamentari.
