În pofida așteptărilor unor politicieni occidentali ca Ucraina să le pună pe masă muniție pentru discursuri populisto-suveraniste care să le câștige alegerile, Kievul nu cedează nici pe front, nici politic și nici moral: reconstrucția orașului Bucea, ai căror locuitori au fost torturați și uciși de ruși, e o probă a acestei rezistențe naționale.
Or, tocmai asta nu convine unora care sperau fie ca țesătura morală a Ucrainei să cedeze și asta nu s-a întâmplat, în pofida problemelor de corupție care există la Kiev și pe care regimul Zelenski nu le-a ascuns, din contră, fie ca criza economică să îi fi convins pe europeni că niciun preț nu trebuie plătit de ei, pentru ca Putin să piardă.
Iar prin convins a se înțelege manipulați să creadă că un preț crescut la energie și la produsele din supermarket e plătit pentru ca ucrainenii să scape, când, de fapt, ucrainenii ne scapă pe noi, toți ceilalți care nu murim pe front, nu avem copiii refugiați, ci suntem confortabil în condiția de spectatori.
Ucraina nu a cedat, propaganda putinistă, turată la maxim la București, e destul de marginalizată pe agenda publică mainstream, dar semnalele de încurajare pentru agenții lui Putin, că-s legături clare sau idioți utili, vin de la ascensiunea nu a AUR, ci a partidului de buzunar al Dianei Șoșoacă, cotat cu peste 4 procente în ultimele sondaje de opinie.
De altfel, aceasta a fost miza investirii într-o propagandă cu tușe mult mai grotești, care să coaguleze electoratul conspiraționist, și a motoarelor lăsate mai domol ale AUR, care, deși agenda publică i-ar fi servit teme pretabile la mesaje populiste, a stat mai degrabă într-un con de umbră.
A crescut însă SOS-ul senatoarei Șoșoacă, de la care nimeni nu se așteaptă să ajungă la 20 de procente, ci să întrețină narative toxice, de tip cetate asediată.
Așa cum sunt, de pildă, cele lansate recent de Laboratorul de Analiză a Războiului Informaţional şi Comunicare Strategică, într-un text clasic de intoxicare. Sunt câteva linii forte readuse prin acest text-manifest anti-ucrainean, dar cu o diferență: tezele acestea devin agresive, urgente și solicitând frica atavică a cetății asediate:
- Ostracizarea etnicilor români din Ucraina trece din registrul pur lingvistic la cel al violenței și amenințării existențiale;
- Adâncirea Bîstroe, care trece și ea din registrul simplu al unor lucrări în cel al înșelăciunii pe față – autorul, trecut la final, textul fiind asumat de LARICS, insistă că nu e vorba de câțiva centimetri în plus, ci de cum Ucraina ia peste picior România și o discreditează în văzul lumii. Altfel spus, ne iau de proști și ai noștri nu ne apără!
- Cerealele ucrainene – iarăși, nici aici nu ar fi vorba doar despre bani pierduți, ci despre faptul că Ucraina nici nu ne consideră partener de dialog, trece peste autoritatea, a se citi suveranitatea, României.
După fapta de vitejie de a urca pe un vapor și de a cere de acolo să fim lăsați să intrăm în Ucraina și să măsurăm cât de mult a fost adâncit ilegal canalul Bîstroe,
