Violul de la AUR, o acomodare la agresivitatea pe care Simion, Șoșoacă și ai lor o practică
Șocant este că acuzația de violare a unei fete de 17 ani la o întrunire a AUR nu mai șochează și trece nu doar în registrul minor, ci și în zgomotul grotesc pe care Simion și cei cu care se înconjoară îl fac, fără a se atinge însă de temele sociale mari.
Capacitatea de a rămâne șocați în fața unor grozăvii dă măsura nu doar a umanității noastre, cât mai ales a încrederii pe care o avem și în ceilalți, că recunosc răul drept rău, fără a-l trivializa și fără a-l pretinde marginal și incapabil să ne maculeze.
De fapt, răul de tipul acesta, al unui viol barbar, petrecut la întrunirea unui partid care promovează de la început agresivitatea și asmuțirea, și care nu creează imediat zidul de izolare în jurul acestuia este un indicator că macularea s-a produs fie prin coruperea conștiințelor, fie prin neutralizarea lor.
Adică oamenii ori găsesc tot felul de explicații care să le facă lașitatea confortabilă – ce căuta o adolescentă acolo, de ce a băut și așa mai departe, strategie perfidă care blamează victima -, fie pur și simplu refuză să știe ce se petrece în afara patriei lor mici și a balconului curat de acasă – nu au televizor, nu mai citesc știri, de aici pretenția de a se menține și percepe ca fiind curați.
Nu e curățenie, pentru că, oricât de nedrept ar fi că trăim într-o țară care ne pretinde mai mult decât curățenia din viața privată și din profesie, mlaștina ne va atinge într-un fel sau altul.
În această situație suntem azi și, cum suntem în prezilele unui an electoral, politicienii vor prefera mai degrabă să apese butoanele disensiunilor și emoțiilor gregare, decât să asigure o igienă elementară a spațiului public.
Cu ce e mai rău decât altădată?
În primul rând, majoritatea partidelor au în ele un filon populist accentuat de mediocritate, care, crescut la putere, se poate transforma în autocrație. Altfel spus, AUR nu este o excepție decât prin tușa groasă a grotescului și, așa cum a avertizat profesorul de științe politice Andrei Țăranu în interviul pentru spotmedia.ro, pericolele mai mari pentru democrație vin dinspre aripile dur conservatoare, religioase, retrograde ale partidelor mainstream.
În al doilea rând, obiectivul major al PSD și PNL, de când au asigurat guvernări succesive, a fost îndeplinit.
Instituțiile sociale sunt marginalizate, reduse la mediocritate, transformate în sinecuri fără autoritate civică. Altfel spus, potențialul critic al acestora a dispărut. Academia Română e pe mâinile lui Ioan Aurel Pop și al tezelor provincialiste, cu serbări publice dedicate unor turnători dovediți, ca Bălăceanu Stolnici, ICR este redus la nesemnificativ, CNA este decorativ.
De altminteri, aici se vede și „curajul” lui George Simion și al AUR – nu spun nimic cu sens despre crizele sociale reale, nu au o alternativă alta decât violența politică, de limbaj, care, iată, creează condițiile unui viol barbar, dar se iau la trântă cu CNA (unul dintre ultimele live-uri de pe pagina de FB a lui George Simion),
