De ce românii care trăiesc bine aici spun că nu recomandă România ca o ţară în care merită să trăieşti
Acum două săptămâni la ZF Live, Mihai Bîrsan, acum consultant în marketing după ce ani de zile a fost vicepreşedinte la Ursus, a citat dintr-un studiu pe care firma lui (Brandelier) l-a făcut în parteneriat cu firma de cercetare de piaţă AHA Moments despre impactul populaţiei Pareto în obiceiurile de consum şi schimbarea de mentalitate: majoritatea populaţiei care câştigă cel mai bine în România, să spunem peste medie (a fost exclusă populaţia foarte bogată), consideră că are o viaţă mai bună în România decât ce declară alţi europeni despre viaţa pe care o au în ţara lor.
Dar, şi aici vine partea cea mai interesantă rezultată din studiul de cercetare, aceşti români care câştigă cel mai bine aici în ţară nu recomandă România ca ţară în care să trăieşti. Adică cei care câştigă peste medie în România, care au posibilităţi financiare mai mari, mai bune decât cealaltă parte din populaţie, au o părere proastă despre România.
În conversaţiile pe care le am cu cei care câştigă cu mult peste medie, părerea lor despre România este destul de proastă, despre România de ieri, despre România de astăzi, despre România din viitor.
Chiar dacă ei s-au realizat în România din punct de vedere educaţional, profesional, financiar, uman, au o părere proastă despre ţara asta: îi consideră pe românii din afara cercului lor nişte ţărani (de aia a făcut furori în mintea noastră celebra expresie „Nişte ţărani”, dintr-o reclamă la o tărie), nişte needucaţi financiar (gândiţi-vă cu câtă satisfacţie se spune de către liderii noştri financiari, intelectuali şi economici că poporul român este needucat financiar), nişte analfabeţi funcţional (adică o bună parte dintre noi nu înţeleg ceea ce citesc) etc.
Peste tot se spune, în special de către cei care au şcoală, că nu mai avem şcoală, că nu se mai învaţă cum se învăţa, că tinerii care ies de pe băncile şcolilor sunt nişte rebuturi. Nimeni nu are o părere bună despre sistemul de sănătate din România, despre instituţiile statului, începând cu Guvernul şi Parlamentul, de fapt despre parlamentari, nu mai avem politicieni ca înainte (Câteodată mi se dă ca exemplu Ceauşescu şi perioada lui de corporatiştii de astăzi ca fiind o perioadă în care România a avut o politică externă adevărată şi nu plecam capul în faţa nimănui. Dacă încerci să-i spui că de unde ştie acest lucru, răspunsul este „Uite cu câţi lideri mari se întâlnea Ceauşescu”).
De foarte multe ori oamenii din business, care au propriile firme şi unele chiar sunt de succes, cred că economia mergea mai bine pe vremea comunistă decât acum, iar dacă îi întrebi cum îşi explică că ei au succes economic şi financiar dacă economia merge mai prost acum decât înainte, nu au un răspuns. Sunt destul de mulţi români care au o părere proastă despre ceilalţi români.
Pe cei cărora viaţa le-a fost potrivnică în ultimii 30 de ani, pe cei care nu au avut o şansă de a câştiga mai mulţi bani după căderea comunismului,
