Opinie Cosmin Marinescu, consilier prezidenţial: Consolidarea finanţelor publice este prioritatea politicii economice. România se confruntă cu riscuri structurale ale cadrului fiscal-bugetar, acumulate în timp, la care se adaugă şi posibile efecte de contagiune economică, deşi contextul actual nu este comparabil cu criza financiară din 2009-2010
Este important să ne asumăm pragmatic nevoia unei schimbări de fond a modului în care sunt gândite şi puse în aplicare deciziile de politică economică.
În prezent, economia globală se confruntă cu încetinirea ritmului de creştere, cu precădere pentru economiile avansate. Prognozele macroeconomice indică o creştere a PIB-ului global de sub 3% în 2023. Pentru economia europeană, creşterea economică a fost deja revizuită în scădere, la doar 0,8% pentru anul curent, cu perspective recesioniste în cazul economiei Germaniei. Astfel, aşteptările privind consolidarea situaţiei macroeconomice rămân marcate în continuare de incertitudini şi riscuri.
În plan financiar, contextul global rămâne dominat de rate persistente ale inflaţiei, care afectează sever puterea de cumpărare a populaţiei, în timp ce băncile centrale par să fi ajuns la apogeul creşterii dobânzilor de politică monetară. În plus, războiul din vecinătate şi criza energetică încă nu par să-şi fi epuizat efectele asupra economiei.
Pentru România, creşterea economică de 4,7% obţinută anul trecut a demonstrat rezilienţa şi potenţialul nostru de progres. Privind retrospectiv, putem conchide că România a traversat destul de bine crizele suprapuse cu care ne-am confruntat în ultimii ani. Criza energetică a fost ţinută în frâu, prin diverse măsuri compensatorii, iar creşterea economică ne-a plasat în 2022 pe locul 10 în Uniunea Europeană, urcând 9 poziţii faţă de anul 2021.
Prognozele actuale indică şi pentru România o decelerare a creşterii economice în 2023. Dinamica PIB din prima parte a anului, rămânerea industriei în teritoriu negativ şi încetinirea consumului vor atenua estimările iniţiale de creştere, însă avansul economic al României va rămâne, în continuare, superior mediei de la nivelul Uniunii Europene.
Deficitele externe par să fi intrat treptat pe culoarul ajustării, în contextul în care creşterea consumului încetineşte semnificativ. Pe primele 7 luni ale anului, deficitul de cont curent a scăzut cu aproape 22%, iar deficitul comercial cu 17%, însă prin reducerea importurilor, nu ca efect calitativ dorit în planul competitivităţii.
În contextul „normalizării” preţurilor la energie şi prin consecvenţa politicii monetare, am ajuns la jumătatea anului la inflaţie de o cifră. Însă datele recente arată că presiunile inflaţioniste sunt în continuare active. În august inflaţia a stagnat, la acelaşi nivel de 9,4% precum în iulie, în ciuda măsurilor guvernului de plafonare a adaosurilor comerciale la anumite produse alimentare.
Dacă ne referim la datoria publică a României, aceasta se menţine în limite sustenabile, chiar dacă cifrele recente s-au intersectat şi cu pragul de 50% din PIB. Date fiind măsurile fiscal-bugetare avute în vedere, sperăm să se adeverească proiecţiile programului de guvernare actual, care prevede reducerea la 46% a ponderii datoriei publice în PIB la sfârşitul anului 2024.
Pentru perioada următoare, aşteptările în materie de performanţă se bazează, într-o măsură semnificativă, pe investiţiile din fonduri europene, realizarea reformelor structurale şi rezultate sustenabile ale politicilor fiscal-bugetare.
În acest sens, stabilitatea politică în planul guvernării este o condiţie esenţială inclusiv pentru parcursul de creştere economică al României.
România şi-a asumat, în cadrul Planului Naţional de Redresare şi Rezilienţă,
