Discuția despre atacarea Austriei la CJUE pentru despăgubiri ca urmare a pierderilor suferite de Romania din cauza blocării aderării la Spațiul Schengen, deschisă de Marcel Ciolacu, este o aberație populistă, după cum au explicat pentru SpotMedia.ro specialiști în domeniu.
O acțiune la CJUE pe tema Schengen ar putea fi analizată, însă în condiții și termeni cu totul diferiți.
Câtă vreme cel care a decis că România rămâne în afara Spațiului Schengen este Consiliul UE (prin JAI), în decembrie anul trecut, orice acțiune împotriva Austriei pentru despăgubiri este pierdere de vreme, ea nu are temei. Deci este doar un exercițiu de retorică electorală.
Ceea ce ar putea fi în discuție, afirmă sursele consultate de SpotMedia.ro, este o acțiune a României la CJUE împotriva decidentului, a Consiliului mai precis.
Nu acum, pentru că atacarea deciziei din decembrie putea fi făcută numai în termen de 2 luni, deci în februarie termenul a expirat. O nouă oportunitate ar fi deschisă doar dacă un alt Consiliu JAI, de exemplu cel care urmează în președinția spaniolă, ar pune pe ordinea de zi chestiunea extinderii cu România și Bulgaria, iar ea nu ar trece la vot.
Surse din MAE spun că, în decembrie, ministrul de Externe de atunci, Bogdan Aurescu, ar fi cerut agentului CJUE al României o analiză de oportunitate pentru o acțiune. Aceasta ar fi arătat că se poate încerca, însă președintele Iohannis ar fi decis să nu fie inițiată.
Cel care a inițiat o acțiune împotriva Consiliului UE la CJUE este europarlamentarul Eugen Tomac, însă pentru admiterea acestei acțiuni ar fi necesare unul din două elemente:
– fie CJUE să asume o premieră, anume ca un cetățean să atace un stat la CJUE, ceea ce ar duce la inundarea curții cu asemenea acțiuni
– fie în proces să intervină și alte țări susținătoare ale poziției lui Eugen Tomac, eventual chiar România, ceea ce să pună acțiunea într-un tipar admisibil.
Dar au țările Schengen vreun interes să intervină? Și aici ajungem la aspectul cel mai delicat al unui asemenea demers.
Ceea ce poate fi invocat la CJUE este spiritul Tratatului de aderare, în favoarea extinderii Spațiului Schengen, coroborat cu faptul că România a îndeplinit criteriile tehnice, invaliditatea argumentelor Austriei care ea însăși a recunoscut până la urmă că folosește cazul României și Bulgariei pentru a sancționa nefuncționalitatea sistemului Schengen în ansamblu, deci nu pentru că de vină ar fi cele două țări.
Argumentația ar fi în armonie cu viziunea CJUE, mai degrabă integratoare, dar o admitere tranșantă ar însemna ca de acum înainte Consiliul să poată lua o decizie împotriva veto-ului formulat de un stat membru.
Până la urmă, aderarea la Spațiul Schengen are două etape prevăzute de tratat. Mai întâi, îndeplinirea condițiilor tehnice, apoi votul în Consiliu, cu drept de veto pentru oricare dintre țările membre.
Este deci clar, din procedură, că votul în Consiliu nu este forțat de îndeplinirea condițiilor tehnice,
