Preotul din Plauru a scris un mesaj emoționant despre situația din zonă: „Ce să fac, să iau copiii și bătrânii de 80 de ani și să fug spre aceste tuneluri?”.
Senzația generală că România n-a fost pregătită pentru acest conflict e greu de îndepărtat chiar și acum, după mai mult de un an și jumătate de război.
Sute de mii de români nu au fost pregătiți de ISU și de armată pentru o astfel de situație critică, fiind lăsați să se descurce și să se informeze pe cont propriu, fără niciun fel de ghidare din partea guvernului.
România a avut un mod ciudat de a se raporta la invazia Rusiei asupra Ucrainei.
În prima săptămână după începerea războiului, atât guvernul condus de Nicolae Ciucă (PNL) cât și președintele au părut paralizați vreme de câteva zile, semn că atacarea țării vecine de către Vladimir Putin a fost cel puțin o surpriză în ce privește pregătirea unor scenarii de reacție.
În declarația lui Klaus Iohannis din data de 24 februarie, după ședința CSAT, nu s-a făcut nicio referire la acțiunile României în ce privește sprijinul acordat refugiaților de război sau alte moduri prin care vom ajuta Ucraina.
La acea vreme, principala grijă a liderilor politici a fost să anunțe că suntem apărați de calitatea noastră de membru NATO.
Timp de o săptămână, între 24 februarie și 2 martie 2022, Ucraina a fost ajutată doar de persoane individuale și de organizații neguvernamentale din țara noastră.
A fost o solidaritate emoționantă, care nu se mai văzuse din 1990, după nopțile și zilele violente ale Revoluției.
Deși cu săptămâni înainte se vorbea despre posibilitatea ca în România, în cazul începerii războiului, să ajungă în jur de 500.000 de refugiați, o cifră de descurajantă pentru orice autoritate la acea vreme, Guvernul Ciucă nu a făcut nicio pregătire.
Totul s-a întâmplat abia după ce liderii politici au văzut reacția eroică a oamenilor, entuziasmul și efortul pentru a salva femeile și copiii veniți din Ucraina, să scape de bombele Rusiei.
Liderii, cu doi pași în urma evenimentelor
Această atitudine ambiguă în raport cu criza care se desfășoară la granițele României s-a păstrat pe tot parcursul conflictului.
Liderii de la București au fost, mereu, cu un pas, doi, în urma evenimentelor.
Mai mult, au secretizat și tot ce înseamnă sprijin militar acordat Ucrainei.
Senzația generală că România n-a fost pregătită pentru acest conflict e greu de îndepărtat chiar și acum, după mai mult de un an și jumătate de război.
O uriașă criză de autoritate s-a observat în cazul raidurilor Kremlinului la gurile Dunării, când sute de cetățeni români au fost lăsați de izbeliște în fața dronelor rusești mai mult de cinci săptămâni, în atacuri în care violarea teritorială a României a fost greu de contestat.
„Cine asigură protecția civililor din această zonă? Cu ce anume, cu tuneluri din beton?
