Mii de copii, însoțiți de unul sau doi părinți, dacă nu și de o garnitură de bunici emoționați, cu buchete de flori în mână și mai degrabă abătuți de trecerea vacanței, se înghesuie în fiecare septembrie în curțile școlilor pentru festivitățile de deschidere a anului școlar.
Îi așteaptă, în cele mai bune și rare cazuri, minute bune, în general peste o oră și se poate ajunge chiar la două, de stat în picioare, bătuți de soare, uneori în căldură ca vara, cum a fost azi în multe locuri, ca să asculte niște, pentru ei, și adesea nu numai pentru ei, bălării.
Adică aceleași discursuri plate, fade, siropoase și pline de învățăminte de tip almanah, care nu le spun nimic și pe care adesea, și să vrea să le audă bine, nu pot din cauza unor instalații de sunet vai mama lor și a microfoniilor care sparg urechile. Doi-zece, doi-zece, la școală ca la nuntă!
Se înghesuie să le dea sfaturi toate “notabilitățile”, care pe unde apucă o tribună.
În primul rând – politicul, de la președinte, caz în care, cu tot cu măsurile de securitate, durata evenimentului crește substanțial, la premier, miniștri, parlamentari, primari.
Unii fac adevărate turnee, precum primarul din Suceava care a călcat la deschidere în 17 școli. Cei de la nivel mai înalt, urmăriți de presa, lansează mesaje politice.
Toți simt nevoia să fie văzuți, auziți și asociați cu o vorbă de duh despre scoală, chiar dacă mulți sunt agramați, împiedicați, cu școli de trei lei absolvite în condiții dubioase după 30 de ani și cu doctorate plagiate. Cam ca pozele cu biblioteci goale în spate.
Mai sunt și cei care nu vor să fie asociați cu festivismul, fiind mai pe reformă, dar nu pierd bunătate de ocazie să pună pe Facebook poze cu propriii copii pe care îi duc emoționați la festivitate, însoțite de câteva panseuri pe temă.
Niciunul nu a făcut nimic bun pentru educație, unii au făcut chiar destul rău, cum este Klaus Iohannis cu această catastrofală Românie educată, cadou pentru toate grupurile de interese care gravitează în jurul educației.
Foto: Inquam Photos / Octav Ganea
Mai nou, de când am descoperit drogurile în școli, ca să vezi!, au apărut și polițiștii să spună o vorbă înțeleaptă, la concurență intelectuală desigur cu politicul.
Preoții nu pot lipsi precum martie din post cu cădelnițe și tămâie, o prezență care încalcă libertatea conștiinței prevăzută de Constituție. A fi ateu este un drept în egală măsură cu acela de a fi credincios. Și un ateu nu trebuie obligat ca într-o școală laică să participe la un episod împotriva convingerilor sale.
Școala este și trebuie să rămână laică, cine dorește slujbă are bisericile deschise larg.
În fața ilustrei adunări, trebuie să vorbească, desigur, și conducerea școlii. Unii directori sunt identici cu comesenii și se lansează într-o regurgitare de vorbe “alese”. Atât de alese că le mai și stâlcesc,
