Cazul drona – amatorismul turistului profesionist. România lui Iohannis, un dezastru pe cale să se întâmple mereu
Klaus Iohannis a ajuns în doar 24 de ore de la „nu a existat nicio piesă şi nicio dronă şi nicio altă parte a unui dispozitiv care a ajuns în România” până la o „situaţie complet inadmisibilă şi o violare gravă a suveranităţii şi integrităţii teritoriale a României, stat aliat NATO”, fără ca o investigație profesionistă să fi fundamentat una dintre poziții.
Și investigația nu a existat pentru simplul motiv că președintele de-abia acum a cerut-o, adică după ce a vorbit, angajând în poziții diametral opuse greutatea funcției prezidențiale.
Este o situație mostră pentru amatorismul administrației Iohannis, al președintelui egocentric, un amatorism care s-a infiltrat până în profuzimea statului român ajuns la diagnosticul de „eșuat”.
Sigur că nu este exclus ca autoritățile române, de la cel mai înalt nivel, să fi mințit în privința dronei despre care să fi știut din prima clipă, pentru că în fața unei chestiuni greu de gestionat reflexul lor este minciuna. Să ne facem că nu există și să așteptăm să treacă.
Nu cred că este așa de această dată, pentru simplul motiv că echipa MApN, condusă de chiar ministru, s-a dus a treia zi în secret în „junglă” (după cum spunea premierul), după ce resturile dronei fuseseră descoperite de primarul din Ceatalchioi. Ca pădurarul care a descoperit avionul în Apuseni în timp ce autoritățile triangulau triangulația.
Echipa ministrului a avut ghinionul epic să fie descoperită de o echipă TV. Dacă știau de dronă, nu aveau de ce să scormonească pe acolo și dacă nu dădeau nas în nas cu jurnaliștii, nu suflau o vorbă despre descoperire.
Deci cea mai credibilă variantă este că România, stat NATO, cu tehnică NATO, în starea de alertă a învecinării cu războiul și a bombardamentelor continue din zona cu pricina, nu s-a prins că i-a picat drona pe teritoriu.
E foarte greu de acceptat așa ceva, dar să zicem că niciun sistem tehnic nu e infailibil, mai ales în România.
Să nu uităm cum treceau avioanele de contrabandă cu țigări nestingherite și nedetectate prin spațiul aerian românesc, cum s-a defectat SCOMAR fix când intra cocaina, cum nu e aparatul DrugTest fix când e oprit drogatul și tot așa.
Premierul invocă ajutorul dat Ucrainei ca generator de deficit, dar noi nu știm care este dimensiunea acestui ajutor. Cum nu am știut oficial dacă România livrează sau nu armament Ucrainei. Apropo, despre mina de la Costinești s-a mai auzit ceva?
Minciuna și secretomania caracterizează în cel mai înalt grad actul de guvernare în România.
Doar că de această dată cineva a tras semnalul de alarmă. Da, Kievul putea fi suspectat că bagă bățul prin gard, că vrea să tragă o țară NATO și, implicit, întreaga alianță în conflict. Dar când ucrainenii insistă, prezintă și poze, și coordonate, cum să nu simți nevoia unei verificări în teren, a unei investigații pofesioniste, cum spune dl Iohannis acum?
Aroganță, inconștiență,
