Atunci când AUR a echivalat studierea istoriei Holocaustului, adică a condițiilor care au dus la una dintre abdicările majore de la umanitate, cu educația sexuală, numindu-le, la comun, ideologizare, posibilitatea repetării unei istorii rele i-a speriat pe mulți suficient încât să vadă că orice formă de extremism și de fanatism al identităților secundare poate duce la tragedii de proporții.
Astăzi, AUR, al cărui ideolog Sorin Lavric, un filosof îndoctrinat legionar, dincolo de alte smintiri intelectuale, și-a făcut un cult pentru iconizarea unor personalități care au fost parte din mișcarea criminală legionară, este lăsat să se pretindă a fi nu doar un partener bun al Israelului ci un partid cu valori umaniste, morale.
Aici nu mai este vorba doar despre capcana în care este lăsat să cadă Israelul, pentru a servi unor interese politice de moment, ci despre compromiterea unui travaliu al memoriei care și așa a fost de multe ori deturnat în România: istoria antisemitismului românesc.
Or, tocmai aici, în compromiterea unei recuperări integrale a trecutului, așa cum a fost, cu crimele abominabile contra evreilor, rezidă germenii unui extremism latent, prost conștientizat, pe care politicieni ca George Simion nu-l vor numi antisemitism.
Este asta o îndreptare a istoriei, prin recunoașterea răului făcut? Poți rămâne un fanatic naționalist, poți vehicula conspirații în care celălalt, străinul, este anatemizat ca dușman și trece în același timp ca filosemit? Profesorul Liviu Rotman, în interviul pentru spotmedia.ro, o spune clar: extremismul implică și antisemitismul.
Cine este extremist este și antisemit și poți să nu vorbești de antisemitism ca obiectiv central, dar rămâne în continuare atunci când ataci alte minorități sau când ești antieuropean, anti-democratic. Combaterea antisemitismului a fost întotdeauna produsul unei alianțe între guvernul israelian, organizațiile evreiești, dar și organizații membre, din state democratice. Acolo a fost combătut. Întotdeauna au fost combătute manifestări antisemite.
Liviu Rotman, director al Centrului de Studii Israeliene din cadrul SNSPA.
Cum a ajuns însă AUR să primească o astfel de platformă de legitimare și la ce-i folosește?
Dacă ne uităm la cum a fost făcut anunțul înfrățirii dintre guvernul condus de Benjamin Netanyahu și AUR, vedem din prima și sfidarea pe care AUR nici măcar nu o ascunde.
George Simion nu s-a adresat electoratului lui, unul eminamente captiv al mesajelor naționaliste și de diabolizare a celuilalt care nu face parte din acest electorat, ci strict mediului politic internațional.
Astfel, întâlnirea dintre ambasadorul Israelului la București și George Simion a fost comunicată de partid pe site, printr-un text în limba engleză – destinatarul mesajului nu este, așadar, cetățeanul român votant al AUR, el se poate refugia în continuare în conspirațiile care îl transformă, de pildă, pe Mircea Vulcănescu exclusiv în martir, când, de fapt, acesta a făcut parte din mașinăria de putere antisemită.
George Simion nu s-a adresat propriului electorat, nu l-a exclus din partid pe Sorin Lavric, nu s-a dezis de teze extremiste, nici măcar de fațadă. În acest fel,
