Dinu Bumbăcea, PwC România: PNRR nu este despre tăiere de panglici, dar despre ce?
Când un stat are cheltuieli cu pensiile şi salariile în sistemul public în jur de 90% din resursele bugetare pe care le strânge din taxe şi impozite, nevoia de reforme structurale devine indiscutabilă. Nu pot exista dezvoltare şi modernizare fără investiţii, iar România a cheltuit în jur de 5-6% din PIB în acest scop, în ultimii ani, cam de cinci ori mai puţin decât pe salarii şi pensii. Dacă auziţi tot mai des că fără banii UE şi fără reformele din PNRR vom avea reale dificultăţi nu doar bugetare, ci economice anul viitor, reflectaţi la aceste cifre şi la toate clasamentele care plasează ţara noastră pe ultimele locuri în Europa la multe capitole – de la infrastructură până la sănătate sau alfabetism funcţional.
PNRR este văzut ca un proiect de ţară pentru că înseamnă mai mult decât o oportunitate de a atrage cele 29 miliarde de euro alocate, datorită modului în care a fost conceput ca mix între granturi şi împrumuturi, mix de reforme şi investiţii, cu elemente de condiţionalitate între investiţii şi reforme, cu monitorizare granulară prin ţinte şi jaloane şi o durată limitată pentru finalizarea investiţiilor.
Până acum, România a încasat circa 6,3 miliarde de euro din PNRR, reprezentând prefinanţarea şi prima tranşă, urmând să mai primească alte 2,7 miliarde euro în septembrie pentru a doua cerere de plată. Însă în 2023 nu a fost depusă nicio cerere de plată din cauza întârzierilor şi neîndeplinirii jaloanelor, deşi a treia cerere în valoare de 3,14 miliarde euro ar fi trebuit să fie transmisă Comisiei Europene (CE) încă din primăvară.
Cea mai spinoasă problemă pentru depunerea acestei cereri este reforma pensiilor, iar CE s-a exprimat deja că nu este dispusă să negocieze reformele. Date fiind condiţiile actuale, cu amânarea legii pensiilor speciale în parlament şi a modificării PNRR pentru introducerea componentei REPOWEREU, se prefigurează întârzierea şi pentru a patra cerere de plată care trebuia trimisă în decembrie 2023. Cu alte cuvinte, România are şanse tot mai mici să obţină banii pe care miza în acest an. Am simţit nevoia să dau aceste detalii pentru a pune, astfel, în lumină mecanismul după care funcţionează PNRR: decontarea cererilor de plată se face în funcţie de reforme fără a ţine seama de avansul proiectelor, iar între timp, de la demararea PNRR în toată ţara au fost pornite foarte multe proiecte, cu o valoare estimată deja la peste 12 miliarde euro.
Sunt investiţii care vor intra la plată, iar dacă banii din PNRR nu sosesc la timp din cauza jaloanelor/reformelor neîndeplinite, cheltuielile vor trebui suportate de buget, fapt improbabil cu resursele bugetare disponibile. Presiunea bugetară aflată deja la cote de avarie va creşte şi mai mult într-un context economic fragil – creşterea economică este deja sub previziunile iniţiale, la jumătatea lui 2023, aşteptându-se să fie în jur de 2% pentru acest an în scenariul optimist.
Însă, aşa cum menţionam de la început, componenta financiară a PNRR este foarte importantă, dar şi mai importante sunt scopul şi mecanismul prin care acest scop va fi atins.