Opinie Leonardo Badea, viceguvernator BNR: Dinamica economică a ultimului sfert de secol în România şi nevoia curentă de re-echilibrare a finanţelor publice
Evoluţiile economice din ultimul sfert de secol au fost influenţate de trei caracteristici, care, în opinia mea, au fost determinante: incertitudinea, nevoia de reformă a sistemelor şi creşterea (globală a) datoriei publice. Este adevărat că în această perioadă economia mondială s-a confruntat cu o serie de şocuri şi provocări asociate crizelor financiare, economice, pandemice şi geopolitice, de multe ori suprapuse, care au determinat instaurarea unui climat volatil greu predictibil. Pe de altă parte, dinamica economiei a impus necesitatea adoptării unor măsuri de reformare a sistemelor pentru a răspunde noilor cerinţe economice şi sociale şi pentru a asigura resursele de creştere a prosperităţii naţiunilor.
Globalizarea a fost o parte importantă a acestui proces, un adevărat motor al creşterii economice, contribuind la dezvoltarea comerţului internaţional, la sporirea productivităţii muncii, dar, în acelaşi timp, crescând şi gradul de întrepătrundere a economiilor regiunilor şi statelor, multiplicând canalele de contagiune şi ducând la o creştere a nivelului de dependenţă faţă de lanţurile globale de aprovizionare. Şocurile externe (mai ales cele recente) au determinat în schimb şi necesitatea sporirii nivelului de rezilienţă a economiilor, evidenţiind importanţa creşterii gradului de independenţă energetică şi alimentară a statelor.
Multe state emergente, printre care şi România, au dezvoltat un model economic în care bunurile produse pentru export încorporează în proporţie semnificativă bunuri importate necesare în procesul de producţie. Dacă la acest fapt se adaugă şi consumul intern care are la bază predominant bunuri importate, ne aflăm deja de ceva vreme în prezenţa unor dezechilibre macroeconomice care au tendinţa să se cronicizeze. În cazul României, datele (prezentate mai jos) arată că stimularea consumului pentru a realiza creştere economică în condiţiile unei balanţe comerciale în deficit a avut şi efecte secundare negative asupra echilibrelor macroeconomice.
Deficitul a devenit un cuvânt la ordinea zilei, crescând ca pondere în PIB şi necesitând finanţare tot mai amplă, ceea ce a dus la avansul datoriei publice. Astfel, modelul de dezvoltare globală şi de creştere economică asociat creşterii datoriei şi a dependenţei de pieţele globale a devenit unul obişnuit. Date publicate de Fondul Monetar Internaţional arată că în anul 2022 datoria publică brută depăşea semnificativ nivelul PIB în multe state cu economie dezvoltată, precum Belgia (105%), Canada (116%), Franţa (111%), Spania (112%), Portugalia (116%), SUA (121%), Italia (144%) sau Japonia (261%).
Este adevărat însă că nu orice tip de economie îşi permite să fie puternic îndatorată şi aici analiza trebuie nuanţată. Revenind la modelul de dezvoltare economică, reputatul economist Jacques De Larosière, în lucrarea ”Putting an end to the reign of financial illusion: for real growth” (2022), afirma că ”într-o lume care a devenit foarte îndatorată, modelul economic de dezvoltare a alunecat către o paradigmă ciudată, în care cea mai mare parte a activităţii economice se reflectă acum în sporirea valorii activelor financiare în detrimentul creşterii, al veniturilor salariale şi al investiţiilor productive”.
În mod cert, dezbaterile vor continua în rândul economiştilor cu privire la rolul politicii economice ca şi catalizator al stabilizării macroeconomice şi al creşterii pe termen lung,
