Opinie Adrian Luca, partener fondator Transfer Pricing Services: Ne facem că nu o vedem, dar există o parte ”mai puţin plină” a impozitării pe cifra de afaceri
Am luat act din presă că Guvernul este tot mai aproape să meargă la Bruxelles cu soluţia ”miraculoasă” a impozitului minim pe profitul corporaţiilor, mai ales a celor care ”scot profitul din ţară” etc..
Din nou, alegătorilor le este prezentată doar partea plină a paharului (”introducem impozitare minimă pentru corectitudine fiscală, să plătească fiecare, de la mare la mic” etc.), nu şi partea goală (mai puţin plină) a acestei măsuri administrative.
În continuarea poziţiei exprimate recent [1], am să trec în revistă câteva aspecte despre care se vorbeşte puţin spre deloc, dar pe care guvernanţii chiar n-ar trebui să le ascundă sub preş, dacă vor ca mediul de afaceri să urască un pic mai puţin această măsură administrativă a impozitării minime bazată pe cifra de afaceri:
- Simpla existenţă a unui sistem alternativ la impozitul standard duce la interpretări privind echitatea pe orizontală, între contribuabili similari: cum explicăm că ar fi mai puţin suspect de tax avoidance/evitarea plăţii taxelor un contribuabil cu vânzări de X EUR, faţă de unul cu vânzări de X + 1 EUR, din acelaşi domeniu?
- Administraţia fiscală trebuie să aibă grijă ca plata impozitului minim să nu fie văzută ca un ”preţ” pe care îl poate plăti un contribuabil să facă tax avoidance, în detrimentul altuia care a raportat profit, a fost corect şi a muncit eficient. Astfel, în lipsa unei reforme structurale în relaţia cu contribuabilii săi pe bază de analiză de risc sectoriale si sub-sectoriale, Fiscul îşi păstrează costurile mari cu inspecţiile fiscale;
- Tocmai în numele corectitudinii şi al eficienţei, şi sistemul de impozitare minimă trebuie să găsească o formulă (cel mai adesea prin credit fiscal) de a nu penaliza companiile care fost nevoite să raporteze pierderi, din cauza conjuncturii obiective din piaţă sau pentru că au făcut investiţii;
- Pentru companiile care au pierderi şi plătesc impozitul minim, acesta ar trebui considerat ca plată anticipată pentru viitorul impozit pe profit. Tot pentru corectitudine, diferenţa între nivelul minim şi impozitul care ar fi fost plătit după regulile obişnuite ar trebui sa se considere avans pentru impozitul pe profit pe următorii X ani;
- Faptul că un contribuabil va fi nevoit să-şi calculeze obligaţiile în paralel după două sisteme de raportare (impozit standard/minimum) sau chiar trei (dacă intră sub şi incidenţa regulilor impozitului minim global de 15%) poate creşte substanţial costurile de conformare fiscală;
- Cifra de afaceri este un indicator valid al dimensiunii activităţii unei companii, dar este ”orb” (raport FMI, 2021), când vine vorba de marjele nete şi, deci, de viabilitatea acelei activităţi. Două companii pot avea aceeaşi cifră de afaceri, dar o structură a costurilor diferită (şi astfel marje nete pre-impozitare diferite), se pot regăsi în momente diferite a ciclului de dezvoltare a afacerii, putând ajunge să fie mai degrabă penalizate de un sistem de impozitare minimă faţă de unul standard.
