A fost un efect dorit politic, pentru că dacă românii din diaspora care au venit atunci să fie solidari cu cei de acasă au pierdut, umăr la umăr cu țara, au existat totuși și câștigători. Cine sunt aceștia?
Aniversarea a cinci ani de la ceea ce a început ca protestul diasporei, dar rămâne consemnat în istorie ca reprimarea violentă a unei mișcări sociale care denunța abuzul de putere al unui regim personalizat de nevoile lui Liviu Dragnea și ale camarilei lui, e marcată de deziluzie și apatie socială.
Câștigătorii
- În primul rând, marele câștigător al lui 10 august 2018 este Klaus Iohannis.
Atunci, la final de prim mandat, Iohannis și-a dozat solidaritatea cu țara, nici prea mult, și a condamnat în două mesaje succesive, pe Facebook, violența cu care jandarmii au reprimat protestul. Nu a făcut niciun gest politic major, totuși, dar a fost măcar de partea societății pe care regimul Dragnea/Dăncilă/Dan voia să o reducă la tăcere, folosind deturnările și violența. Tot ce a avut de făcut Klaus Iohannis a fost să declare răul absolut al grupării politice care atenta, violent, la rolul instituțiilor democratice.
Foto: Inquam Photos / Adriana Neagoe/Momentul „geaca roșie, când Klaus Iohannis a participat la protestul față de OUG priving gratierea si amnistia, 22 ianuarie 2017
Nu era o grupare ideologică, politicienii lui Dragnea nu urmăreau să schimbe ordinea constituțională, ci doar să îl scape pe șef și pe oamenii lui de justiție.
Este motivul principal pentru care nu se poate vorbi despre iliberalism în cazul regimului Dragnea&co, ale cărui mize trec dincolo de biletul spre libertate al unui politician care are probleme cu Justiția. Dacă a existat în România un politician cu tendințe iliberale, acesta este Klaus Iohannis, care, ca președinte, a făcut și desfăcut președințiile PNL și a opacizat total instituția prezidențială.
Klaus Iohannis a beneficiat post-10 august de întreaga legitimare din partea instituțiilor europene, care, deși înțelegeau registrul mic-cămătăresc în care se mișcau Dragnea, Dăncilă și restul, nu-și permiteau probleme majore la București, pe lângă cele puse de Ungaria și Polonia.
Dar construcție politică, instituțională, reformare nu pot fi trecute în contul președintelui Iohannis, deși, puțin mai târziu după 10 august 2018, el e cel care promitea resetarea statului. Cu o condiție: poporul să ia puterea de la PSD și să o dea partidului din care Iohannis provine, PNL. Era după asasinarea Alexandrei Meceșanu, la Caracal, cu polițiști și procurori la poarta criminalului. O mențiune aici: procurorul din acest caz a scăpat de orice acuzație, chiar zilele trecute.
Klaus Iohannis a fost beneficiarul principal al PSD-ului îndreptat de Dragnea contra cetățenilor și instituțiilor. Șirul de abuzuri comise în regimul Dragnea și patologia liderului mediocru, de a da din putere numai celor mai slabi decât el, au adus-o pe Viorica Dăncilă în fotoliul de premier și, de acolo, în postura de contracandidat al lui Iohannis.
Toată munca a făcut-o electoratul,
