Revenită după șocul unei demisii cam strânsă cu ușa și după tihna unui cuvenit concediu de consolare, doamna Gabriela Firea a declarat la un post TV că intenționează să candideze din nou la Primăria Capitalei și că, mai mult decât atâta, „dl. președinte (Marcel Ciolacu – n.red.) mi-a spus că eu sunt candidatul, că nu vede o altă persoană din cadrul PSD București”.
Ca să-și pregătească de pe acum viitoarea candidatură, doamna Firea a simțit nevoia să mai explice încă o dată situația care a dus la nedorita de către dânsa demisie: „Vina mea este faptul că consiliera mea a avut legătură cu acea persoană implicată în cămine, nu eu direct, nici consiliera direct”.
Poate era mai bine dacă fostă ministresă nu s-ar fi lansat în asemenea explicații încurcate. Domnia sa este destul de inteligentă ca să observe că nu-i pune cineva vreo vină în cârcă. Dacă era să fie vorba de o vină, s-ar fi ocupat déjà justiția de cazul ei și numai instanța ar stabili dacă are sau nu vreo vină.
Până acum, nu s-a întâmplat așa ceva. Deci nimeni n-o poate scoate pe doamna Firea vinovată și regret că domnia sa se dezvinovățește în public de ceea ce nu este acuzată.
Nu este vorba de vreo vină, dar o responsabilitate trebuie să existe, atunci când oameni neajutorați sunt încredințați de familiile lor unor stabilimente de îngrijire, iar acolo sunt batjocoriți cu sălbătăcie, furându-se și banii alocați de stat pentru îngrijirea lor.
Iar, în timpul acesta, familiile de bună credință, cărora respectivii internați le aparțin, își văd liniștite de treabă, convinse că bunicii lor, bolnavii sau cei cu dizabilități sunt îngrijiți într-un cadru empatic și cu profesionalism.
Sub aspect juridic, ministrul Familiei ar putea fi nevinovat, poate chiar nu avea atribuții formulate pentru cei din azile, așa cum se apără unii, aflați în situații similare, dar cineva trebuie să fie răspunzător sub aspect moral, politic, social și etic.
Iar acest cineva nu poate fi o entitate din afara Guvernului, cel instalat ca să guverneze toate treburile și interesele tuturor cetățenilor țării, nu, selectiv, doar al celor tineri, sănătoşi și fără dizabilități.
În definitiv, dacă nu Ministerul Familiei, atunci ce alt minister ar trebui să poarte responsabilitatea celor întâmplate? Al Afacerilor Externe? Al Digitalizării? Al Energiei? Să fim serioși!
După ce ne-am oferit acest lux, de a înființa un minister al Familiei, pretindem acum că titularul n-ar avea responsabilități, atunci când familia, în loc să fie ocrotită, este batjocorită? Ar fi o abordare naivă, într-o problemă foarte serioasă.
După cum tot naivă mi se pare și afirmația despre domnul Ciolacu, că „…știe că sunt nevinovată și că în momentul acesta este dificil, dar că din punctul domniei sale de vedere, rămân candidatul PSD la Primăria Capitalei”.
Este foarte plauzibil ca domnul Ciolacu s-o fi asigurat de susținerea sa, dar doamna Firea știe că promettre c’est noble și,
