Dați ca exemplu european de angajament pro justiție, după mitingul din 10 august 2018, românii nu mai cred, cinci ani mai târziu, că mai pot face statul să funcționeze.
Am plecat cu toții, în seara aceea fierbinte de august, jilavi de sub jetul lansat cu presiune din tunul de apă al Jandarmeriei și turmentați de gazele cu care au încercat, iar și iar, să disperseze, fără nicio justificare, mulțimea care protesta democratic în Piața Victoriei față de maltratarea Justiției de către regimul Dragnea.
Ar fi o ipocrizie să fac caz de interacțiunea neplanificată pe care am avut-o eu cu primitivismul mascaților. Au fost violenți, dar nu m-au lovit, cum au pățit-o alții, în acele ore de final de 10 august.
Iritați, probabil, de legitimația de ziarist pe care o fluturam alături de aparatul de fotografiat, au agitat doar ostentativ din pulane deasupra capului meu. M-au bruscat și mi-au zburat ochelarii. Din fericire, nu mi i-au călcat cu bocancii, altfel aș fi orbecăit și mai rău decât o făceam oricum din cauza particulelor lacrimogene care otrăviseră atmosfera din fața palatului Guvernului României, oricum insuportabil de încinsă din cauza zăpușelii și poluată suplimentar de îmbâcseala de dioxid de carbon stropit de jeturile din tulumbe din eșapamentul camioanelor hodorogite ale jandarmeriei.
Mi-au cerut cu insistență agresivă să părăsesc piața, m-am opus, spunându-le că, la fel ca ei, și eu îmi fac meseria. Ei ar trebui să apere cetățenii, eu să observ dacă cetățenii sunt abuzați.
Într-un final m-au lăsat în pace, la un ordin venit prin stație. Poate de la celebra „Fantomă albă”, colonelul Cătălin Răzvan Paraschiv, dirijorul infiltrat în interiorul protestului al intervenției brutale și ignorat de procurorii care anchetează evenimentele.
S-au împrăștiat spre locuri mai aglomerate, către marginile pieței – la girafa de la Antipa, la ieșirile către bulevardul Aviatorilor, Calea Victoriei sau strada Buzești. Acolo erau regrupați protestatarii alungați, odată depășită năuceala intoxicării cu gaze, plănuiau să revină în mijlocul pieței.
În calea lor, forțe de ordine (ca niciodată venite, în acea după-amiază, în costumație de luptă, echipați în „țestoase”) aveau să împartă generos noi mostre de brutalitate, violențe pe care nimic nu le va putea vreodată justifica.
Oamenii scandaseră pașnic o după-amiază întreagă, la fel cum au făcut-o luni la rând, din februarie 2017, de când Guvernul condus pe atunci de actualul ministru al Transporturilor Sorin Grindeanu, emisese umilitoarea ordonanță 13, cea ce ar fi trebuit să mutileze Justiția.
O făcuseră și cu o zi mai devreme și aveau să o facă și a doua zi și încă o vreme, până când, alternând compromisurile cu mușamalizările, lăsând să se adune, pas cu pas, oboseala civică, totul avea să se stingă (ca) de la sine, făcând loc unei păci politice contra naturii, blagoslovite de trădarea gecii roșii de la Cotroceni, cea care inițial coborâse în stradă să se alăture și să le dea speranțe celor ce refuzau să lase țara pe mâna corupției regimului Dragnea.
