În loc să deblocheze piaţa imobiliară rezidenţială ca să se învârtă banii şi economia pe tot lanţul, premierul Ciolacu o îngroapă şi mai mult. Prin noile măsuri se loveşte cel mai mult în capitalul românesc, în demografie, iar tinerii sunt aruncaţi să stea în chirie (chiriile au crescut cu 30%)
În loc să revigoreze piaţa imobiliară rezidenţială, care a scăzut cu 30% în numai un an din cauza inflaţiei, creşterii dobânzilor şi a temerilor legate de criză, premierul Marcel Ciolacu o îngroapă şi mai mult, cu noile măsuri propuse: creşterea TVA de la 5% la 9% pentru vânzăirle de apartamente noi până în 600.000 de lei (120.000 de euro), o taxă de 5% pentru prima vânzare rezidenţială, introducerea unui impozit suplimentar de 1% pe proprietate pentru mai multe apartamente care depăşesc 2,5 milioane de lei.
Nu există o economie care să meargă bine iar piaţa imobiliară să meargă prost, ci dimpotrivă.
În loc să deblocheze piaţa imobiliară – care paradoxal nu suferă de lipsă de bani nici din partea dezvoltatorilor, nici din partea clienţilor – prin scăderea TVA de la 19% la 5% la vânzarea apartamentelor care depăşesc 600.000 de lei şi chiar scăderea TVA de la 5% la 1% pentru apartamentele sub acest nivel pe o perioadă de doi ani astfel încât să se deblocheze acum piaţa, să se vândă stocurile de apartamente de miliarde de euro care sunt deja construite şi apoi să se reia din nou cliclul de construcţie, premierul Ciolacu, prin noile măsuri de taxare pe zona imobiliară, o blochează şi mai mult.
Ceea ce va rezulta prin noile măsuri va fi o scădere în continuare a tranzacţiilor imobiliare, o creştere a preţurilor pentru proprietăţile care oricum nu se vând, o scădere a ofertei de noi apartamente, pentru că nu se va mai construi nimic.
Degeaba se duce premierul Ciolacu să verifice dacă supermarketurile au scăzut preţurile produselor alimentare de la 1 august (ce ironie, premierul verifică rafturile supermarketurilor, unde o bună parte din produse sunt de import), când piaţa cea mai locală, cea mai naţională, care are gradul de import cel mai redus şi factorul de multiplicare cel mai mare în economie, şi aici mă refer la piaţa construcţiilor rezidenţiale, este blocată, iar Ciolacu o blochează şi mai mult.
Piaţa imobiliară rezidenţială are un ciclu de producţie de 2-3 ani din momentul achiziţiei terenului, proiectării, dezvoltării construcţiei şi până la vânzarea apartamentelor. Un apartament nou nu se face peste noapte, ca la cutiile de lego.
Dacă apartamentele stau pe stoc şi nu sunt vândute până la terminarea proiectului, toată lumea are de suferit.
Un apartament de 75.000 de euro-80.000 de euro-100.000 de euro-120.000 de euro-1 milion de euro nu are în spate numai dezvoltatorul, pe care lumea îl consideră lacom, tâlhar, care câştigă pe spinarea cumpărătorilor. Până să ajungă dezvoltatorul să câştige cel mult 40% dintr-un proiect, care în trei ani înseamnă sub 15% pe an, în spatele apartamentului se află arhitecţii, proiectanţii, furnizorii de materiale de construcţii, care angajează oameni, plătesc taxe, plătesc TVA, plătesc impozit pe profit etc. Iar după vânzarea apartamentului, urmează cei care livrează faianţă, vopsea, mobilă, electrocasnice, home-deco etc. şi care şi ei, la rândul lor, plătesc taxe.
Problema este că asociaţiile de dezvoltatori nu ies în faţă să explice cum este structurată construcţia unui apartament,
