Scandalul cu mizeria, cu promiscuitatea și jaful din azilele României a depășit deja hotarele țării. Le-a depășit și pe cele ale continentului, după ce Comitetul ONU împotriva Torturii și-a exprimat oficial îngrijorarea cu privire la acuzaţiile aduse instituţiilor de psihiatrie, precum şi unităților de îngrijire socială din țara noastră.
Este o postură care nu ne face deloc cinste, aș zice chiar că ne aruncă undeva în zona statelor subdezvoltate ale lumii și, până să stabilească justiția vinovați și sancțiuni, mi se pare de bun simț să punctăm noi înșine responsabilitățile, să ne întrebăm unde și cum s-a greșit, unde și cum trebuia făcut altfel decât cum s-a făcut, și cum să facem pentru ca greșeala să nu se mai repete.
Nu spun că aș ști să pornesc ab ovo, dar mă voi întoarce în timp undeva prin anul 2016, când lucrurile erau bine statuate juridic, bine punctate politic și plasate instituțional exact acolo unde trebuie. Pe atunci, figura, în cadrul guvernului independent condus de premierul Dacian Cioloș, un minister cu următoarea titulatură: „Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice”.
Dacă această denumire ar fi fost păstrată până astăzi, ministerul ar fi avut cu siguranță și o structură specifică pentru protecția vârstnicilor, organizată anume în acest scop, poate fostul ministru Budăi n-ar fi îndrăznit să afirme că n-a primit atribuții în problema azilelor, ba chiar s-ar fi ocupat de ele și poate – cine știe? – seniorii patriei a fi avut astăzi viața fericită chiar și în azile, cazați numai în locații de patru și de cinci stele.
Primarul s-ar lăuda zicând că are și el meritele sale, întrucât, chiar dacă în lista sa de atribuții nu intră vârstnicii, niciodată n-a ratat un 1 martie, fără să le ofere doamnelor de acolo câte un mărțișor și o cutie cu bomboane, cumpărate la promoție.
Iar ministrul (acum, fost) al Familiei ar fi făcut deja demersuri pentru preluarea în administrare a azilelor, cu justificarea că toți cei de acolo provin din familii care nu trebuie separate, ci susținute. Nu-i așa, doamnă Firea?
Ne-ar fi invidiat vecinii, ne-ar fi felicitat Europa, ne-ar fi pizmuit toți, dar lucrurile au luat o altă intorsătură. Anume, după retragerea guvernului Cioloș de la Palatul Victoria, a dispărut sintagma „… și Persoanelor Vârstnice” nu numai din titulatura respectivului minister, dar – dacă e să-l credem pe domnul Budăi – chiar și din atribuțiile instituției.
Deocamdată, nu prea e clar unde s-a dus problema persoanelor vârstince, la ce minister, ce direcție, ce serviciu sau dacă, eventual, nu s-a dus nicăieri. De fapt, ea apăruse chiar dinaintea guvernului Cioloș. O găsim la guvernul Ponta 2, în cadrul USL, când protofoliul fusese deținut de doamna Mariana Câmpeanu (PNL), ministru al Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.
Guvernul technocrat al domnului Cioloș a preluat titulatura ca atare, iar, după retragerea sa din ianuarie 2017, noul prim ministru Sorin Grindeanu prezenta Parlamentului spre aprobare o nouă structură a guvernului,
