Trebuie să recunoaștem o anumită dibăcie a domnului Marcel Ciolacu în arta de a-și determina colegii să acționeze într-un fel sau altul și anume așa cum o cere la un moment dat interesul național, cum o cer interesele partidului, ale societății și – nu mă feresc s-o spun – ale domniei sale personal.
Mă refer aici în primul rând la felul cum a demisionat domnul Budăi, „după o scurtă discuție” cu premierul, care-l convocase la palatul Victoria anume în acest scop și care, în cele din urmă, a apreciat demersul domnului Budăi, calificându-l ca fiind „un gest de onoare!”.
- Ministrul Muncii, Marius Budăi, a demisionat. Cine va asigura interimatul și cine îi va lua locul
Dar mă refer și la retragerea doamnei Firea, tot după o discuție, tot la guvern, tot după ce fusese chemată în acest scop și după ce, în ajun, premierul tocmai o felicitase de ziua ei, urându-i tot binele din lume. Happy Birthday!
- Gabriela Firea și-a dat demisia, după o întâlnire la Guvern cu Marcel Ciolacu
Punct ochit, punct lovit de Ciolacu. Și chiar lovit din plin, dacă punem la socoteală faptul că Gabriela Firea s-a suspendat și din conducerea organizației PSD București și chiar a anunțat că se va retrage din toate funcțiile deținute în partid, fiind decisă să ia „de la capăt” viața profesională.
Nu m-am așteptat la o asemenea evoluție și – mai ales – la desfășurarea atât de rapidă a lucrurilor, deși domnul Ciolacu făcuse deja o demonstrație de acest fel, chiar mai spectaculoasă decât acum, cândva, în trecut.
Mă refer la stilul cum a convins-o să demisioneze pe fosta prim ministru Dăncilă, la numai câteva ore după ce dânsa tocmai declarase cu dârzenie la televizor că nu are niciun motiv să depună vreo demisie și că în niciun caz nu o va face.
Iată cum președintele PSD, care în mod obișnuit face impresia unui personaj relativ tern, adesea cu poziționări ambigue și fără mari inițiative personale, intervine ferm și cu un curaj neașteptat atunci când situația se anunță a fi de o importanță crucială.
Iar importanța situației, mă refer la azilele groazei, este înspăimântătoare. Opinia publică se simte tulburată, cu toții avem așteptări. Nu numai societatea este dezamăgită de autoritățile aflate la butoane, ci și coaliția, partidul (PSD), inclusiv liderul său suprem.
În acest context, locațiile cu bătrâni aflați în îngrijirea statului au și început să creeze tulburări printre social-democrați, unii acuzând-o pe Firea că târăște partidul în noroi, alții fiind interesați s-o apere. Ciolacu le-a demonstrat și unora și celorlalți că, în partid, unul singur cântă cucurigu, iar când acesta cântă, ceilalți se aliniază.
Nu sunt fan al liderului pesedist, am rezerve din multe puncte de vedere în raport cu domnia sa, dar de rândul acesta trebuie acceptat că a procedat calculat și cu o viziune pragmatică, anunțând ritos că va merge „până la capăt”.
