Inquam Photos / Octav Ganea
Sociologul Alfred Bulai și jurnalistul Val Vâlcu au discutat despre demisia lui Eduard Hellvig din funcția de director al SRI.
„Ce scenarii există în cazul demisiei lui Eduard Hellvig din funcția de director SRI?”, a întrebat Val Vâlcu în emisiunea Nod în papură.
„Nu pot să spun decât că oricum era în plus în acest moment în Serviciul Român de Informații pentru că e pe final. La final de mandat nu mai ești chiar șef. Sigur, probabil că președintele Klaus Iohannis își dorește să-l plaseze în fruntea PNL, ceea ce e o aberație inimaginabilă”, a răspuns Alfred Bulai.
„E o aberație ca un șef de Serviciu să fie șef de partid imediat după ieșirea din funcție”
„De ce e o aberație? A fost mâna dreaptă a lui Crin Antonescu”, a reacționat Vâlcu, urmat de replica lui Bulai: „Nu, zic doar că e o aberație ca un șef de Serviciu să fie șef de partid imediat după ieșirea din funcție. Să ne înțelegem, nu e vorba de luna viitoare, dar și dacă e la anul e tot o „tembeleală”.
„Pe lângă exemplul notabil al lui George H.W. Bush, care a fost șef al CIA și apoi președintele SUA, mai există și exemplul lui Vladimir Putin, care deși nu a fost șeful KGB, a ajuns premier și apoi președinte.
În principiu, nu e chiar democratic să se întâmple așa ceva. Oricum ar fi, e un proiect politic în spate și pentru că Hellvig rămâne pe drumuri, la propriu. Probabil că președintele Iohannis va pleca definitiv în țările calde și nu-l ia pe Hellvig cu el. Acum, domnul Hellvig are oportunitatea să cocheteze în mod informal cu cei de la PNL pentru că acolo e oricum multă dezordine și li se mai aduce un candidat. Era o bătălie mai complicată în partid. Nu-mi fac griji că Hellvig n-o să ajungă șef la PNL pentru că de-a lungul timpului au fost șefi mulți generali pe acolo”, a adăugat sociologul Alfred Bulai.
Discursul lui Eduard Hellvig la final de mandat
„Raportul SRI îmi oferă sentimentul îndeplinirii tuturor obiectivelor în rolul public de director al SRI. Modernizarea instituției s-a făcut la pachet cu alți pași, care, în acești ani, au însemnat o separare de moștenirea vechii securități, introducerea de cursuri despre totalitarism și democrație pentru noii angajați, predarea completă a arhivelor către CNSAS, într-un gest care am sperat să fie preluat și de alte instituții. Până acum nu s-a întâmplat acest lucru, am mai vorbit de riscul securismului și nu-l voi mai repeta.
Sper că suntem mai mulți cei care înțelegem mizele acestei clarificări a trecutului. Nu putem privi niciodată înainte dacă mereu revenim în trecut pentru a rezolva problemele nerezolvate ale altor generații. Nu putem cere generațiilor viitor să rezolve problemele pe care noi nu le-am rezolvat. (..) Prin urmare pot să închei etapa de viață pe care am parcurs-o în fruntea SRI.
