Tandemul Ciucă – Ciolacu, cunoscut și sub numele de Nicu&Marcel, pare mai puternic că niciodată după rotativă, în pofida tensiunilor, mai ales din PNL Ardeal, după ce noul premier a refuzat numirea lui Mircea Abrudean șef peste Secretariatul General al Guvernului.
Dl Ciolacu și-a început discursul după desemnarea de către președinte cu elogii la adresa dlui Ciucă. Apoi au plecat împreună în R. Moldova, într-o vizită despre care Chișinăul nu a înțeles foarte bine care i-a fost scopul, cu excepția reafișării pentru consum intern a parteneriatului celor doi lideri.
Ceea ce pare a proiecta această fraternitate merge dincolo de imaginea stabilității coaliției. Este posibil ca zilele acestea să avem primele semne ale ceea ce ar urma să fie tandemul alegerilor prezidențiale Ciucă – președinte și Ciolacu premier.
Sigur că pentru dl Ciolacu, ca pentru oricare politician de top, funcția supremă în stat este o tentație, însă în cazul special al PSD, tentația reprezintă, după cum tot vedem după Ion Iliescu, și lansarea spre ghilotina politică. Nici Adrian Năstase, nici Mircea Geoana, nici Victor Ponta, nici Viorica Dăncilă nu au supraviețuit înfrângerii.
Sigur că un scenariu în care Marcel Ciolacu să-l înfrunte în turul al doilea pe George Simion pare a fi cheia succesului care să spargă modelul în care PSD nu reușește să își trimită președintele la Cotroceni.
Dar nu e deloc sigur că George Simion va fi candidatul AUR, dimpotrivă, aș zice că apar tot mai multe semne contrare. După cum sondajele arată că un independent bine calibrat și susținut politic ar bate orice candidat politician.
Anul care vine nu are cum să îmbunătățească lucrurile, din contră. Guvernarea Ciolacu va fi grea, propunerile mirobolante se vor sparge ca baloanele de săpun, erodarea la guvernare, mai ales a premierului, va fi mare.
Și cum Marcel Ciolacu este un politician cu multă răbdare și prudent, este foarte probabil să reziste tentației candidaturii, cu atât mai mult cu cât ceea ce îl interesează cu adevărat e puterea imensă a funcției de premier.
Asta presupune ca PSD să aibă alt candidat pentru Cotroceni. O soluție ar fi un independent, dar care ar fi mai greu de impus partidului, de metabolizat. Dacă avem candidat PSD, de ce să nu fie un pesedist, președintele partidului, conform tradiției?
Ca să ajungă la un candidat indepedent, ar trebui ca dl Ciolacu să piardă o competiție internă pentru desemnare în fața independentului sau să nu candideze deloc, ambele variante dificile pentru autoritatea lui de lider, mai ales într-un partid complicat precum PSD.
Și atunci, soluția mai avantajoasă ar putea fi o construcție politică cu PNL, în care PSD să ia premierul și PNL să ia candidatul la prezidențiale, dar nu oricine, ci dl Ciucă.
E greu de găsit un președinte mai convenabil pentru premierul Ciolacu, mai lipsit de ambiții politice, mai puțin priceput la politică și mai de încredere. La fel și din perspectiva dlui Iohannis,
