Mircea Geoană, discurs politic incendiar. ”Viitorul României a intrat în criză de timp. Părem bântuiţi de pesimism şi abandon”
Mircea Geoană, secretar general adjunct al NATO și văzut – de o vreme- ca viitor prezidențiabil al României, a ținut un adevărat discurs politic.
Mircea Geoană, consideră că ”viitorul României a intrat în criză de timp”, considerând că ar trebui ca ”liderii să fie cu adevărat independenţi de interesele înguste de partid şi total dedicaţi marilor interese naţionale ale ţării”.
Secretarul general adjunct al NATO a ținut, astfel, un discurs incendiar la Muzeul Crişurilor din Oradea, afirmând: ”Viitorul României a intrat în criză de timp. De zeci de ani pluteşte în ceaţă, se împleticeşte în vorbele politice şi cam atât. Viitorul României trebuie reproiectat pe baze reale, pe nevoi concrete (…), trebuie proiectat inginereşte, cu rigla şi compasul, cu aparatură aplicată, cu luciditate şi, da, cu o bună cunoaştere a materiei.
Care sunt ingredientele care definesc o naţiune de succes de-a lungul veacurilor şi, mai ales, în acest moment fără precedent în istoria umanităţii? Aş avea cinci astfel de precondiţii ale succesului, un ghid şi o busolă în vremuri de mare transformare.
În primul rând, existenţa unei viziuni. O idee centrală de organizare a societăţii, sublimată în normele formale şi informale ale Contractului politic, economic şi social între Stat şi Cetăţean şi între cetăţenii acelei societăţi. Dincolo de principiile fundamentale ca libertatea, drepturile omului, democraţia şi domnia legii, fiecare societate democratică aduce cu sine o permanentă tensiune şi negociere între valorile de libertate şi egalitate, eficienţă şi comunitate, echilibrul atins într-un anumit moment reprezentând busola morală şi contractul politic şi moral al acelei societăţii.
În al doilea rând, existenţa sau inexistenţa instituţiilor politice şi economice, de a căror calitate depinde performanţa oricărei naţiuni. Calitatea leadership-ului politic, capacitatea acestuia de a conduce, în timp de criză sau conflict, de a analiza şi croi viitorul, capabil să mobilizeze încrederea cetăţenilor, respectul, admiraţia sau teama celorlalţi.
În al treilea rând, capacitatea de a inova permanent, de a anticipa şi a transforma din mers mecanismele care guvernează economia, politicul şi societatea, atunci când – cum este cazul acum! – acele modele îşi ating limita şi încetează să mai genereze progres, securitate şi prosperitate.
În al patrulea rând, o puternică cultură naţională, identitară şi comunitară, bazată pe patriotism, solidaritate şi rezilienţă societală – valorile pe care se clădesc toţi ceilalţi factori obiectivi care contribuie la puterea, prosperitatea unei naţiuni: populaţie, teritoriu, economie, forţă militară sau tehnologică. O ancoră pentru vremuri de furtună şi o fundaţie solidă pentru vremuri de construcţie.
În al cincelea rând, nivelul de educaţie şi sănătatea fizică şi morală a naţiunii – condiţiile sine qua non ale însăşi capacităţii de supravieţuire a acesteia. Cimitirul popoarelor dispărute în istorie este mai aglomerat decât ne-am imagina. Ca oamenii, naţiunile au un ciclu de geneză, de formare, de expansiune şi afirmare, de platou şi, inevitabil, de declin. Pentru un popor vechi şi o naţiune tânără – cum sunt românii, cum e România – o întrebare firească se impune: unde suntem în acest circuit al naţiunilor prin istorie?
