Mi se pare jalnică recenta declarație a doamnei Ligia Deca, ministrul Educației, făcută ca și cum ratarea procesului educativ timp de aproape o lună, cât a ținut greva, ar fi fost un succes și nu un rateu de proporții. Citez:
„Am marea plăcere să fiu în fața dvs. pentru că asistăm la o victorie a tuturor celor care au susținut educația. O dovadă că importanța educației în societate este recunoscută din ce în ce mai mult”.
Așa ar fi fost, o victorie a celor care susțin educația și o dovadă a recunoașterii de care se bucură educația, dacă deznodământul l-am fi văzut prin martie, nu la sfârșit de an școlar și cu sula-n coaste, așa cum se vede și din avion.
Cuvintele citate le-aș înțelege dacă le-ar fi rostit vreunul din liderii sindicali, nu un membru al guvernului și tocmai cel responsabil cu educația și cu învățământul, care trebuia să gestioneze din fașe conflictul cu sindicatele, nu după ce s-a copt buba.
Parcă îmi amintesc că unul din atributele ministrului este să asigure ordine în rândul personalului și să preîntâmpine eventualele conflicte. În cazul de față, gestionarea de către minister a conflictului cu personalul din propria ogradă a fost deficitară în lunile februarie, martie, aprilie, când liderii de sindicat pregăteau parcursul pegătitor pentru greva generală.
Amenințarea era cât casa, iar responsabilii de prin minister dormeau în papuci.
Asta amintește cumva de faimosul Titanic, lovit mortal de iceberg și condamnat implacabil la pieire, în timp ce tinerii dansatori se lăsau legănați perechi-perechi în vraja unui vals celebru, fără să gândească la ce-i așteaptă.
Doamna ministru vrea să lase impresia că a primit coroniță de lauri, nu un veritabil șut și se fălește că ar fi repurtat o victorie. Victorie ar fi fost dacă ministerul ar fi găsit soluțiile de astă primăvară, ar fi rezolvat doleanțele angajaților și ar fi stins conflictul cu liderii de sindicat. Înțeleg că n-a reușit, dar nici nu pare să fi încercat la modul serios.
Mă întreb, ca pentru mine, la „soluția” găsită în buget acum, după trei săptămâni de grevă: nu putea fi găsită, să zicem, în martie sau chiar aprilie?
Ba chiar am îndoieli cu privire la soluțiile acestea, pe care le caută doamna Deca, le scotocește domnul Budăi, le calculează ministrul Finanțelor și nu le găsește niciunul.
Până la urmă, mi se pare lamentabil modul cum se scuză doamna ministru, explicând că n-ar fi fost la mijloc o tergiversare privind rezolvarea celor solicitate de profesori. Citez:
„Nu a fost vorba despre o tergiversare, a fost vorba despre o evoluție și despre o căutare continuă a resurselor financiare, pentru că negocierea nu s-a purtat între Ministerul Educației și sindicate, s-a purtat între reprezentanții întregului Guvern și ai coaliției și sindicate, pentru că, în esență, bugetul pentru a putea acorda aceste măriri poate fi, știu eu, acordat în urma unor calcule foarte complicate care țin de Ministerul Finanțelor,
