Programul cabinetului Ciolacu este un manifest electoral plin de promisiuni atât de rupte de realitate încât sunt pe alocuri penibile, cu doi piloni majori: populism extrem și naționalism la concurență evidentă cu AUR, pe care se pare că PSD îl consideră un real pericol electoral.
De ce este un program irealizabil au explicat în detaliu analiști economici. Pe scurt, când ești cu apa deficitului la gură, la aproape 3% din PIB în prima jumătate a anului, și nu ai voie să depășești 4,4%, când veniturile ți se dovedesc complet fantezist prognozate, când inflația și consumul scad și mai cioplesc și ele la încasări, când deja ai niște majorări salariale nebugetate, când te finanțezi din împrumuturi care nu fac decât să umfle deficitul și de aici pierdere de fonduri europene și/sau scădere de rating, când tot contextul internațional e foarte dificil, cum să promiți numai creșteri, beneficii, subvenții, vouchere etc?
Cum ele nu pot fi credibile decât pentru cei mai naivi dintre naivi, e clar că guvernul Ciolacu începe prin a mai bate un cui în coșciugul încrederii guvernatului în seriozitatea guvernanților.
De remarcat că în discursul ținut marți seară, dl Ciolacu, pe lângă sintagma “sclavii Europei”, o tușă naționalistă groasă pentru electoratul AUR (motiv pentru care George Simion a și simțit nevoia să o neutralizeze rapid cu iobagii), a avansat și vinovatul de serviciu, alibiul pentru eșecurile trecute și viitoare: speculantul, o fantomă readusă direct din economia ceaușistă.
“În criză, piața nu produce eficiență, ci speculă”, spune premierul desemnat. Ceea ce înseamnă că ori nu înțelege nimic din economia de piață, ori are sentimentul, nu foarte greșit, de altfel, că foarte mulți români nu înțeleg.
Speculantul există doar dacă există mercurial. Economia de piață este fără mercurial, prețul e făcut de cerere și ofertă. Când prețul o ia razna, înseamnă că economia are probleme de fond pe care prețul doar le reflectă. În cazul nostru, de exemplu, faptul că importăm mai tot ce mâncam. În loc să atace cauzele prețurilor, dl Ciolacu fugărește fantoma.
Cât despre echipa ministerială, după tâlhărirea UDMR (despre care am scris deja), în bună măsură îmi aduce aminte de un banc soldățesc – Veste bună: azi schimbați ciorapii! Veste proastă: între voi! Dincolo de această impresie generală, câteva considerații:
1.Retragerea numelor politice grele din partea liberală a guvernului, la cererea lui Klaus Iohannis, înțelegem, sugerează că PNL are liber să facă opoziție la guvernare, după modelul PSD de până acum, dar și faptul că nu s-a dorit concurență pentru Nicolae Ciucă în partid.
2.Klaus Iohannis a simțit nevoia să atribuie vina pentru eșecul Schengen, motiv pentru care a evacuat nu numai ministrul de Interne (cu multe alte bube pe lângă), care pare să se fi desprins foarte greu de poziția ministerială, dar și propriul ministru de Externe.
Nu pot să spun dacă promovarea dnei Odobescu, tot de către președinte desigur, este o soluție bună. Rămâne de văzut. În mod cert însă nu poate fi mai proastă decât varianta Bogdan Aurescu,
