Cea mai mare problemă în relația dintre guvern și societate nici măcar nu sunt salariile, ci lungul șir de minciuni care a distrus total orice punte de încredere.
Inclusiv greva profesorilor nu se poate stinge decât chinuit, treptat, prin epuizarea resurselor sau prin decizia instanței, tocmai pentru că minciunile au fost prea multe.
De exemplu, memorandumul privind majorările salariale oferit profesorilor ca act publicat în Monitorul Oficial deci, cum ar veni, ce au cerut ei, după minciuna din OUG care nu conținea majorările decât în expunerea de motive, fără forță juridică.
Ei bine, memorandumul, publicat sau nu în MOf, are aceeași forță juridică precum expunerea de motive a OUG. Este un acord, un angajament, a cărui încălcare nu atrage nicio răspundere și nu presupune vreun act normativ de prorogare sau abrogare.
Se gândește coaliția că ia ochii cu semnăturile de pe act. Cine semnează? Un premier care urmează să plece din funcție dacă un alt acord va fi respectat. Dacă nu va fi respectat, care să fie credibilitatea memorandumului?
Pe lângă premierul care expiră, semnează ministrul expirat al Finanțelor, care trebuie și el să plece conform acordului, ministrul incert al Muncii, care ar putea fi înlocuit la schimbarea guvernului dacă așa va decide partidul său, și ministrul Educației, aflat în fix aceeași situație și, pe deasupra, fără răspundere politică, fiind un ministru tehnocrat.
Una peste alta, peste câteva zile, niciunul dintre semnatari ar putea să nu mai fie în funcție. Care e garanția? Cel care ar putea să devină premier, dl Ciolacu, nu a semnat memorandumul, ci doar un acord în coaliție.
Mai mult decât un memorandum nu se poate, pentru că o OUG nu poate face referire la un act normativ viitor, spune inclusiv dl Ciolacu.
Dar de ce să facă trimitere la viitoarea lege a salarizării? OUG poate stabili de sine stătător salariul minim în educație și etapizările creșterii, iar când va fi să fie legea salarizării, prevederea din OUG poate fi înglobată în ea.
Deci nu OUG să preia o lege viitoare, ci legea salarizării să înglobeze ceea ce există deja într-o OUG în vigoare. De ce nu fac așa? Pentru că nu intenționează să respecte promisiunile?
Mai mulți bani decât oferim nu sunt. Poate că în momentul acesta nu sunt, dar ar putea fi, dacă Guvernul ar reduce numărul imens de secretari de stat, dacă ar reduce aparatul de stat la numărul necesar și eficient, dacă ar reduce drastic numărul pensiilor speciale, dacă nu ar mai risipi banii publici pe tot felul de clientelisme, dacă ar selecta în mod eficient taxele și impozitele. Și dacă ar respecta legea.
La Europa FM, președintele CJ Bihor, Ilie Bolojan, care a reușit la Oradea o colectare a taxelor la nivel de aproape 100%, amintea că de ani de zile este prorogată sistematic o prevedere legală care interzice orice alocare de bani de la buget pentru primăriile care nu colectează eficient taxele.
