Opinie Ana Maria Iordache, Partener D&B David şi Baias: ANAF pregăteşte o serie de campanii de control pentru a verifica existenţa sediilor fixe şi/sau permanente
O serie de controale va viza verificarea existenţei unor sedii fixe şi/sau sedii permanente ale contribuabililor nerezidenţi pe teritoriul României, potrivit Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Reprezentanţii instituţiei au declarat recent că se află în derulare analize de risc pentru a stabili dacă unii contribuabilii îndeplinesc criteriile de a deţine un sediu fix şi/sau sediu permanent în România, dar nu s-au înregistrat fiscal.
Tematica sediului fix şi/sau permanent este abordată atât în România, cât şi la nivel internaţional, fiind una dintre cele mai importante teme de pe agenda Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), dar şi a autorităţilor fiscale din alte state membre.
Acestea din urmă au stabilit deja pentru contribuabili din România sedii permanente în acele state membre şi colaborează prin mecanismul schimbului de informaţii în scopul stabilirii situaţiei de fapt fiscale şi al identificării unor astfel de sedii fixe/sedii permanente neînregistrate corespunzător.
La nivel naţional, ANAF pregăteşte o primă campanie de controale în privinţa contribuabililor nerezidenţi, urmând ca într-o a doua etapă să fie derulată şi o campanie de controale în colaborare cu celelalte state membre, pentru contribuabilii rezidenţi români care îşi desfăşoară activitatea sau obţin venituri în alte state. Analiza inspectorilor fiscali în cadrul acţiunilor de control vizând tematica sediului fix şi a sediului permanent este extrem de minuţioasă şi presupune evaluarea tuturor documentelor (contracte, documente financiar-contabile, fişe de post şi orice alte evidenţe) care arată modalitatea factuală şi legală în care se derulează activitatea economică.
Potrivit legislaţiei, un nerezident generează un sediu fix atunci când „dispune în România de resurse umane şi tehnice prin care poate desfăşura în mod regulat livrări de bunuri şi/sau prestări de servicii”, în timp ce un sediu permanent este „locul prin care se desfăşoară integral sau parţial activitatea unui nerezident, fie direct, fie printr-un agent dependent”.
Sediul fix şi/sau sediul permanent sunt subiecte sensibile de control, cu un înalt grad de tehnicitate, dar care aduc bani extrem de mulţi la bugetul de stat, în trecut fiind stabilite sume care depăşesc 200-300 de milioane de lei per contribuabil. Practic în cadrul inspecţiilor care au analizat aceasta problematică, deşi verificarea s-a realizat la nivelul contribuabilului rezident, impactul s-a rasfrânt nu numai asupra acestuia, ci şi asupra entităţii nerezidente cu care acesta derula activităţi economice. De exemplu, în materia TVA, un nerezident este considerat ca având un sediu fix în România dacă dispune de suficiente resurse umane şi tehnice pentru a desfăşura în mod regulat livrări de bunuri şi/sau prestări de servicii pe teritoriul României.
Astfel, autorităţile fiscale iniţiază o acţiune de control la nivelul contribuabilului roman, care are încheiat cu entitatea nerezidentă un contract de procesare de bunuri sau de marketing, de exemplu. În urma acestei analize fiscul consideră că entitatea nerezidenta dispune de un sediu fix în România intrucat utilizează resursele tehnice şi umane ale contribuabilului roman, resurse care actioneaza sub controlul entităţii nerezidente, pentru a derula ea însăşi, în mod direct, activităţi economice în România.
O astfel de concluzie schimba cu totul tratamentul fiscal al tranzactiei din perspectiva TVA întrucât modifică două elemente esenţiale,
