Privim cu mult interes economia viitorului şi ne întrebăm legitim cum putem să fim pregătiţi pentru evoluţiile următoare dincolo de speculaţii şi incertitudini. Varietatea provocărilor, de mediu, geopolitice sau sociale, pe care le avem în faţă, face dificilă planificarea şi adaptarea pentru actorii economici prea puţin conectaţi la nivel internaţional.
Aderarea României la Uniunea Europeană permite însă operatorilor economici din ţară să îşi reducă vulnerabilitatea, având acces la oportunităţi suplimentare şi la o piaţă mai mare. Din păcate, nu fructificăm suficient acest potenţial. Este nevoie de o participare mai amplă la structurile reprezentative sectoriale, atât pentru a avea acces la informaţii cât şi pentru a promova interesele şi viziunea privind politicile europene, deoarece, la Bruxelles, se decide viitorul pieţei interne şi se discută multe subiecte care determinã reglementările din fiecare domeniu.
Dar să nu ne facem iluzii că acest lucru se poate întâmpla de la sine. Este nevoie de voinţă, determinare şi resurse alocate corespunzător. În mai toate statele europene, guvernele sau autoritaţile regionale şi locale au impulsionat participarea activă a mediului de afaceri la nivel european, primul pas fiind alocarea de fonduri, chiar şi europene, pentru dezvoltarea capacităţii interne.
Pornind de la aceste premize lansăm provocarea către industria românească să se racordeze la subiectele europene făcând o scurtă analiză a unora dintre structurile naţionale care ar avea potenţial să reuşească să se impună la Bruxelles.
De exemplu, pe zona politicii energetice, avem un eveniment de succes, Romanian Energy Forum, dar potenţialul este mult mai mare dat fiind faptul că Institutul Naţional Român pentru Studiul Amenajării şi Folosirii Surselor de Energie (IRE) este membru al Eurelectric,asociaţie care reprezintă industria europeană de energie electrică. În prezent sunt doar trei persoane în secretariatul din Bucureşti, dar nevoile sunt enorme pe componenta europeană, dacă ne gândim doar la complexitatea dosarelor: tranziţia energetică, proiectarea şi reglementarea pieţei, resursele europene disponibile pentru zona de energie, digitalizarea şi inovarea, infrastructura reţelelor şi interconexiunile sau electrificarea şi cuplarea sectorului.
Un alt exemplu sectorial de notorietate este Asociaţia Patronală a Industriei de Software şi Servicii (ANIS), reprezentată în Digital Europe, cea mai importantă asociaţie care reprezintă industriile în transformare digitală din Europa. În echipa de la Bucureşti sunt acum opt persoane, dar doar o persoană acoperă legislaţia UE.
În consecinţă, este nevoie de un mecanism instituţional de suport al dezvoltării capacităţii instituţionale pe dimensiunea europeană, axat, în special, pe resursa umană. Se pot grea programe de formare cu experţi recunoscuţi la nivel european sau burse profesionale de studiu prin care se poate face o aprofundare rapidă privind subiectele europene. O astfel de iniţiativă poate fi generată de autorităţile competente, dar suntem convinşi că sectorul privat ar putea investi direct în aceste formate de dezvoltare.
Este recomandabil să avem o viziune clară asupra obiectivelor de ţară, cu ţinte sectoriale clare şi o coordonare eficientă şi flexibilă. Nu le putem face pe toate din prima, dar un plan etapizat este oportun. Primul pas ar fi să realizăm împreună cu actorii relevanţi analize de impact asupra deciziilor europene sectoriale chiar în primele etape ale procesului decizional,
