Într-o relație normală între guvernați și guvernanți, radicalismul profesorilor poate părea excesiv. Cum să nu înțeleagă oameni cu un nivel de educație peste mediu, în multe cazuri chiar foarte ridicat, că orice majorare de proporții bruscă, peste puterile bugetului, chiar dacă va fi acordată nu poate decât să se topească rapid și cu asupra de măsură în inflație?
Dar exact asta este problema mai mare decât cea salariala însăși: relația anormală între cei care dețin puterea și cei care le-au încredințat-o și ar trebui să fie beneficiarii, nu victimele exercitării ei.
Iar sursa acestei relații anormale, manifestată prin neîncredere totală, are cauze cronice, nu doar ale actualei guvernări, dar pe care le-a perpetuat.
În primul rând, continua înșelătorie, minciuna, incorectitudinea flagrantă. Să nu uităm că majorări promise, chiar statuate în legi, au fost apoi eludate. Nici măcar legea salarizării acum în vigoare nu a fost respectată. De ce ar crede profesorii că eșalonarea majorării salariale pe 3 ani propusă acum va avea altă soartă?
Apoi, vedem că în acest conflict, guvernul a plecat de pe poziția – nu se poate nimic acum, urmează legea salarizării. După instalarea haosului, a pus pe masă niște vouchere și abia când lucrurile au părut complet scăpate de sub control, au avansat o majorare imediată și prevederea procentului de majorare totală, independent de legea salarizării.
Dacă toate acestea se puteau de la început, de ce nu au fost puse de la început pe masă pentru a fi evitate zilele de haos și, mai ales, radicalizarea protestului? Și dacă ele au fost ascunse 10 zile, de ce să creadă profesorii că nu mai există spațiu de manevră și nu pot obține mai mult? Cum se face că acum două zile ministrul Budăi se jelea că din cauza PNNR e interzisă orice OUG salarială și acum, iată, se poate OUG?
Pentru că, după cum spune fostul ministru al Educației, Remus Pricopie, la Europa FM, banii pentru majorări salariale nu există, de fapt, ei trebuie luați de undeva, printr-o rectificare bugetară. De altfel, OUG adoptată pe 1 iunie are aviz negativ al CES și al Consiliului legislativ tocmai pentru că lipsește sursa de finanțare.
Da, sigur că așa este, dar cum se face că polițiștii au primit de la prima strigare? Cum se face că parlamentarii și-au majorat singuri sumele forfetare? Cum se face că pentru medici s-a putut totul deodată? Cum se face că angajații AFM, ai Curții de Conturi și mulți alții nici nu au fost nevoiți să ceară ca să primească?
Dubla măsură este o altă cauză pentru care argumentele raționale au fost abolite. Nu pot fi valabile doar pentru unii.
Și nu în ultimul rând, totala desprindere a puterii de popor. După ce, în sfârșit, au propus o ordonanță de urgență, dnii Ciucă și Ciolacu păreau convinși că au rezolvat problema. Ceea ce denotă că ei nu au înțeles fondul problemei, neîncrederea, disperarea, furia dincolo de bani.
