Sorin Pâslaru, ZF: Dintr-o aparentă stabilitate a coaliţiei la guvernare, cu rotative şi rocade planificate, situaţia poate exploda. Totul este până la bani, ca oriunde. Când nu mai sunt bani, gata prietenia. De unde poate veni un sprijin?
Scadenţa inflaţiei, a frânării creşterii economice s-ar putea să fi venit mult mai repede decât îşi imaginau cei care conduc astăzi statul român, în condiţiile în care protestele contra scăderii puterii de cumpărare devin tot mai puternice.
Orice situaţie dificilă atacă acolo unde terenul este mai slab, iar profesorii au rămas ultimii la masa împărţirii creşterilor economice anterioare. Inflaţia cumulată de peste 30% din ultimii doi ani, iar la alimente probabil de peste 50%, i-a determinat să treacă la măsuri radicale în condiţiile în care media lor salarială a rămas cea mai mică din sistemul bugetar.
Cum este cunoscut faptul că 70-80% din salariul mediu net merge pe alimente în România, inflaţia alimentară a lovit cel mai tare acolo unde salariul mediu net este sub media pe economie de 4.300 de lei net.
Problema este că deşi de obicei protestele din stradă pentru salarii nu sunt bine privite de populaţie per ansamblu, acum opinia publică este în general favorabilă cererilor greviştilor, după cum certifică unele sondaje făcute chiar în această perioadă.
Deşi în ultima decadă, în afară de cei doi ani de pandemie, creşterile economice au făcut uitate protestele din stradă pentru venituri salariale, iată că dintr-o dată de sub poleiala aparentei dezvoltări economice „tip mall“, adică insularizată, apar datoriile neasumate şi nemulţumirea unor întregi categorii sociale precum profesorii de şcoală generală şi liceu. Apar aceste datorii precum apar gările semiabandonate unde de decenii nici măcar nu s-au mai vopsit pereţii.
Deşi aparent la PIB per capita corectat cu puterea de cumpărare România a trecut în faţa Ungariei sau Portugaliei, profilul creşterii economice locale, „tip mall“, insularizată, nu capilarizată, va face ca în timp nemulţumirile să crească în loc să scadă.
Chestiunea devine şi mai complicată din punct de vedere social tocmai când veniturile bugetare pe care se miza în 2023 sunt mult sub estimări şi nicio soluţie nu se profilează deocamdată pentru acoperirea deficitului în creştere.
Veniturile la bugetul consolidat îşi reveniseră în martie, când a fost un plus de 12% faţă de aceeaşi lună a anului anterior, faţă de plus 9% doar pe primele două luni. Însă iată că în aprilie s-au întors la plus 9%, confirmând temerea că nivelul pe tot anul este grav supraevaluat.
Apariţia datelor pe aprilie a provocat cutremur la vârful ANAF, în condiţiile în care preşedintele acestei instituţii venise cam repede cu explicaţia că nu poate atinge nivelul prognozat al veniturilor pentru că acestea au fost supraestimate. Când s-a adoptat bugetul în toamnă nimeni nu l-a auzit că sunt supraestimate veniturilor, că are dreptate Consiliul Fiscal.
Şi iată cum dintr-o aparentă stabilitate a coaliţiei la guvernare, cu rotative şi rocade planificate, situaţia poate exploda. Totul este până la bani, ca oriunde. Când nu mai sunt bani, gata prietenia. Chestiunea devine şi mai serioasă în condiţiile în care la câteva sute de kilometri la est bat tunurile şi nu se întrevede deocamdată nicio soluţie pentru pace.
