Opinie D&B David şi Baias: Blocajul în construcţia parcurilor de producţie a energiei regenerabile: Cum găsim echilibrul între dezvoltarea acestor proiecte şi protejarea terenurilor agricole?
O serie de acte normative au fost promulgate atât la nivel european, cât şi la nivel naţional cu scopul de a încuraja producţia de energie din surse regenerabile şi în particular dezvoltarea de mijloace de producţie specifice, precum parcurile fotovoltaice sau eoliene. Aceste acte normative au fost elaborate pentru a atinge obiectivele politicii europene în sectorul energetic, în linie cu tratatele internaţionale şi cu eforturile globale, de a realiza tranziţia către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon.
În România, un pas important pentru încurajarea producţiei de energie din surse regenerabile a fost facilitarea procesului de autorizare a construirii de proiecte de generare a energiei regenerabile pe terenuri extravilane cu destinaţie agricolă.
Astfel, prin Legea nr. 254/2022 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, legiuitorul a permis realizarea de proiecte de generare a energiei regenerabile pe terenuri extravilane agricole cu o suprafaţă de până la 50 de hectare, dacă terenul se încadrează în clasa de fertilitate III, IV sau V. Modificarea a fost de natură să stârnească o serie de controverse practice cu privire la necesitatea obţinerii sau nu a unui Plan urbanistic zonal (PUZ) pentru construirea unor astfel de proiecte.
În sprijinul clarificării modificărilor mai sus menţionate, în ianuarie 2023, Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii a fost modificată prin Legea nr. 21/2023 care stabileşte că pentru obiectivele de investiţii specifice producerii de energie electrică din surse regenerabile amplasate pe terenurile agricole de până la 50 ha, situate în extravilan, aflate în clasa de fertilitate III – V, a prevăzut că emiterea autorizaţiei de construire nu mai este condiţionată de elaborarea şi aprobarea în prealabil a documentaţiei de amenajare a teritoriului/urbanism.
Prin urmare, pentru proiectele destinate producerii de energie din surse regenerabilă amplasate pe terenuri agricole extravilane de până la 50 ha nu mai este necesară obţinerea documentaţiei PUZ.
Blocarea procedurii de autorizare
Paradoxal, modificările mai sus menţionate au avut ca efect blocarea procedurii de autorizare a proiectelor de producere a energiei regenerabile cu o suprafaţă de peste 50 de ha.
Conform legislaţiei actuale, proiectele de investiţii cu privire la producerea de energie electrică din surse regenerabile în curs de dezvoltare amplasate pe terenuri cu o suprafaţă mai mare de 50 de hectare şi care sunt situate în extravilan necesită retragerea terenului din circuitul agricol printr-un aviz special acordat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi aprobarea prealabilă a documentaţiei de urbanism.
În practica recentă, Ministerul Agriculturii refuză să emită avizul necesar pentru scoaterea terenurilor mai mari de 50 ha din circuitul agricol, invocând motive de oportunitate a schimbării destinaţiei terenului, iar nu nerespectarea prevederilor legale sau vreo culpă din partea a solicitantului.
Există în acest moment o serie întreagă de opinii faţă de practica actuală a Ministerului Agriculturii. Mediul de afaceri solicită, cu argumente solide, de altfel, eliminarea pragului de 50 ha pentru construirea de parcuri fotovoltaice sau eoliene pe terenuri agricole situate în extravilan.
