După 8 ani de mandat al unui președinte profesor, al cărui proiect pilon a fost “România educată”, sunt adoptate legi ale educației profund retrograde care cultivă obscurantismul, inhibă gândirea liberă și critică, adâncesc inechitățile profunde între copiii cu bani și cei săraci, cultivă corupția și sistemul meditațiilor.
După 8 ani de mandat al unui președinte profesor avem o grevă generală în educație, prima după 18 ani, a cărei principală caracteristică nu este natura revendicărilor, ci faptul că punțile de încredere între guvernați și guvernanți sunt zdrobite, ceea ce duce la radicalism.
După 8 ani de mandat al unui președinte profesor, România are cel mai mic buget pentru educație din istoria ultimilor 33 de ani. Este pe locul trei în topul abandonului școlar din UE și jumătate dintre elevi români sunt analfabeți funcțional.
După 8 ani de mandat al unui președinte profesor, România este condusă de agramați, repetenți, împiedicați, sfertodocți, plagiatori, iar instituțiile statului, inclusiv din sistemul judiciar, lucrează din greu să-i spele. Dintre toți liderii actuali ai țării, singurul care vorbește impecabil limba română (gramatică și proprietatea termenilor) este președintele UDMR.
La 8 ani după ce românii au ales prima dată și la 3 ani după ce au reales masiv președinte un etnic german, România trece printr-un puseu de naționalism agresiv cu lozinci peremiste dezgropate cu succes de epigonii lui Vadim Tudor.
După 8 ani de mandat al unui președinte susținut de, teoretic, dreapta reformistă, în România temele la ordinea zilei sunt identice cu cele care se discutau acum 13 ani: salarizarea unică, comasarea alegerilor, legile educației, societatea civilă militarizată (remarca prof. univ. dr. Andrei Țăranu). Nicio reformă importantă nu a fost dusă la bun sfârșit.
După 8 ani de mandat al unui președinte ales masiv ca efect al sfidării diasporei de către contracandidatul sau, exodul românilor a atins cote record și continuă în același ritm, visul liceanului și al studentului român este să plece cât mai repede din țară, iar românii din diaspora susțin masiv un partid extremist.
La 8 ani după ce președintele PNL a fost ales președinte al României, partidul este praf și pulbere, condus de inepți și semianalfabeți, cu puținele valori autentice exilate, își căsăpește președinții pe bandă rulantă. Bătălia politică se dă între Pe-Se-De și partidul extremist.
La 8 ani după ce președintele a fost ales într-o descărcare de speranță, românii nu mai au nicio așteptare de la clasa politică și covârșitoarea majoritate a românilor nu mai vrea să audă de un candidat la prezidențiale politic. Instituțiile statului sunt la cele mai înalte cote de neîncredere.
La 6 ani de când sute de mii de luminițe „aprindeau” Piața Victoriei în apărarea justiției, românii mai reacționează doar la urletele extremiștilor sau împinși de foame.
Unde e președintele în mandatul căruia s-au întâmplat toate? Absent. Și cel mai rău este că nici măcar absența lui nu mai contează.
În campania electorală din 2014, pe atunci candidatul liberal Iohannis mi-a acordat un interviu în care l-am întrebat,
