Întrucât s-ar putea ca unii să nu știe unde-i Găgăuzia și ce-i cu ea, îmi permit să redau prezentarea acestui teritoriu, în extras din enciclopedia virtuală Wikipedia:
„Găgăuzia (…) este o regiune autonomă (din 1995) din sud-vestul Republicii Moldova, locuită preponderent de găgăuzi, un popor vorbitor al unei limbi turcice și apropiat cultural de turci, însă de confesiune creștină ortodoxă”.
Aș adăuga că teritoriul Găgăuziei se întinde pe 1.848 kmp, cât mai puțin de un sfert (21,74%) din județul Buzău. Populația Găgăuziei, conform ultimului recensământ, este de 134.535 de locuitori, aproximativ jumătate cât populația Sectorului 2 din București.
Istoria Găgăuziei nu este prea complicată. Unii o pornesc cu neoliticul, dar eu aș începe cu anul 1990, când mișcarea separatistă Gagauz Halkı („Poporul Găgăuz”) proclama așa-numita Republica Găgăuză, în spațiul Republicii Moldova.
Presa a comentat la timpul său că, în spatele acestui eveniment, se aflau autoritățile centrale de la Moscova, interesate să complice situația politică dintre Prut și Nistru. În anul 1995 un referendum local stabilea hotarele ”Republicii Găgăuze”, deși, cu un an înainte, în 1994, Comratul (capitala regiunii) adoptase o Proclamație de autonomie, acceptată de către autoritățile de la Chișinău.
Constituția Republicii Moldova recunoștea și continuă să recunoască până astăzi autonomia regiunii găgăuze, parte a Republicii Moldova. Se părea că nimeni nu-și poate dori mai mult.
Dar, deși întinderea teritoriului și numărul de locuitori sunt total nesemnificative, astăzi unii lideri din regiunea autonomă Găgăuzia se comportă ca un fel de stat în stat, situație inexplicabilă altfel decât prin jocurile politice ale mai-marilor de la Kremlin, interesați în destabilizarea cu orice preț a Republicii Moldova.
Pe acest fond, a avut loc duminica trecută un scrutin (turul 2) de alegere a guvernatorului regiunii (bașcan), urmărit și poate chiar orchestrat de la distanță de către autoritățile moscovite.
În aceste condiții, respectivul tur 2 a fost câștigat de Evghenia Guțul (52,36%), reprezentanta partidului pro-rus ȘOR, partid care participase și la scrutinul prezidențial de la Chișinău, dar fără folos.
Iată însă că partidul pro-rus câștigă de astă dată, iar rezonanțele acestui succes ajung până departe, la Moscova, unde succesul dintr-o regiune mare cât nici un sfert de județ de la noi dă motiv ziarului Pravda s-o ridice în slăvi pe câștigătoarea Guțul, într-un editorial. Citez:
„Ea (câștigătoarea – n.red.) se poziționează ferm în favoarea consolidării relațiilor dintre regiune și Rusia, iar unul dintre primii pași în această direcție este deschiderea unei reprezentanțe a unității autonome la Moscova”.
Nu știu cum gândesc alții, dar mie nu mi se pare deloc loială poziția autorităților ruse, dacă își permit să accepte „deschiderea la Moscova a reprezentanței” unui stat, care are deja o reprezentanță cu rang de ambasadă în capitala Rusiei.
Unde mai pui că respectiva regiune tocmai și-a ales un guvernator cu propriile vederi pro-ruse, diametral opuse față de viziunea pro-europeană a statului din care face parte.
Nu trebuie să fii mare strateg ca să observi că faptele încearcă să prefigureze o eventuală „Republică Găgăuză”,
