Frica n-a câștigat niciun război. Interviu cu generalul Dan Grecu despre slăbiciunile armatei ruse
Un fost militar de carieră explică de ce moralul unei armate este decisiv în condiții de război și ce se află în spatele obsesiei lui Vladimir Putin în legătură cu Mariupol și Bahmut.
Declarații importante despre conflictul din Ucraina înainte de declanșarea unei posibile contraofensive:
- Ceea ce s-a întâmplat în toamnă în Herson și Harkov, ceea ce începe să se întâmple acum și la Bahmut, cred că sunt acțiuni de tatonare, o fază pregătitoare a unor operațiuni militare mai ample.
- Experții occidentali nu iau în considerare chestiuni care sunt foarte importante aici în est – e vorba de simboluri, emoție și semnificație istorică.
- Un comandant responsabil și priceput face orice să evite lupta în interiorul unei localități. Confruntarea de stradă produce pierderi imense.
- Contraatacul ucrainean din Bahmut poate să creeze condițiile unei direcții de contraofensivă în urma demoralizării armatei ruse care luptă acolo.
- La nivelul societății, prin propagandă, mulți ruși cred că naziștii și NATO le vor răul, dar pe front, la nivelul militarilor care luptă, aceștia văd realitatea și au îndoieli.
Frica n-a câștigat niciun război. Interviu cu generalul Dan Grecu despre slăbiciunile armatei ruse
Generalul în rezervă Dan Grecu, 65 de ani, a lucrat multă vreme în Direcția Operații a Statului Major General din România, fiind unul dintre ofițerii care a contribuit la adaptarea forțelor armate naționale la standardele NATO.
De asemenea, pentru o perioadă de trei ani, a condus echipa țării noastre din Comandamentul Central American (US CENTCOM) pentru operațiunile militare din Irak și Afganistan, dar și pe cea de legătură cu Comandamentul Regional Sud al ISAF din Kandahar, Afganistan.
În acest moment, Ucraina are suficient echipament militar pentru a susține o contraofensivă la nivelul la care se așteaptă forțele aliate?
E o întrebare grea. Noi, cei care suntem aici pe margine, ne bazăm în general pe sursele deschise de informație. Despre contraofensiva ucraineană se vorbește încă din luna august. Anul trecut, la sfârșitul verii, când au început acțiunile în zona Harkov, cât și în zona Herson, în sud, mass-media occidentală și chiar unii bloggeri ruși le-au numit contraofensivă.
Respectând, totuși, termenii pe care știința militară îi acordă contraofensivei, în raport cu contraatacul, cred că acelea au fost acțiuni din ultima categorie, în sensul că un contraatac are obiective limitate, de cele mai multe ori pentru a opri ofensiva inamicului, a nimici forțele pătrunse în interiorul apărării și pentru a reface defensiva în limitele inițiale sau, dacă este posibil, pe un aliniament mai favorabil.
Pe când contraofensivă are un obiectiv mult mai mare, acela de schimbare a sensului în care curge războiul.
Adică face trecerea de la apărare la atac. Pentru că atât contraatacul, cât și contraofensiva sunt părți ale unei forme principale de luptă, cea defensivă.
Deci e vorba de acele acțiuni pentru a câștiga inițiativa și pentru a crea condițiile unei ofensive generalizate,
