Marele perdant al rotativei se anunță, ca de obicei deja, PNL, ceea ce stârnește unele frustrări și mici revolte, tratate în ședințe de conclav pe la Vila Lac, pentru ca lucrurile să meargă înainte conform planului prezidențial.
Ardealul este cel mai nervos, pentru că acolo sunt concentrați liderii cu cele mai multe meciuri politice în picioare, majoritatea foști pedelisti, cum sunt Boc și Blaga, dar și liberalul Bolojan.
Ei știu bine că președinții vin și pleacă, eventual se suie pe craca altei funcții, în vreme ce partidele trebuie să meargă mai departe, să înfrunte alegeri și să deconteze. Așa cum știu bine că pentru PNL viitorul se profilează sumbru.
Coaliția cu PSD golește PNL de propria identitate. Au fost sub cizma social-democrată și cât aveau premierul. Ce se va întâmpla cu Marcel Ciolacu la conducere nu e greu de anticipat și este foarte greu de suportat mai ales de către foștii pedeliști pentru care lupta cu PSD este în gena politică din anii de glorie ai PDL.
Ca să facă față, PNL ar avea nevoie ca acum să trimită în guvern figuri puternice, bătăioase, care să îi opună rezistență lui Marcel Ciolacu. Tot de figuri puternice, recunoscute în partid, are nevoie PNL în guvern și pentru a remobiliza activul și simpatizanții deprimați de situația actuală și de perspective.
Cu alte cuvinte, PNL are nevoie să își recompună imaginea și mesajul, să se lupte parte în parte cu PSD și să fluture, așa cum a făcut vicepreședintele Robert Sighiartău la Europa FM, ieșirea de la guvernare.
Problema este că premierul Ciucă, avându-l în spate pe Klaus Iohannis, ține partidul în zona submisivă pentru că, nu-i așa?, e nevoie de liniște și stabilitate ca să călătorească președintele cât mai mult și mai faraonic, în destinații cât mai exotice, și să-și aranjeze apele pentru viitoarea funcție cu protocol consistent.
Așa că PNL nu se poate aștepta decât la ce e mai rău, adică să fie obligat din nou la cedări importante pe toate froturile: să fie iar în pagubă atât la reîmpărțirea ministerelor, cât și la ocuparea lor.
Robert Sighiartău a făcut referire la trauma negocierilor trecute dezastruoase, atât cu USR, cât și cu PSD. În ambele cazuri, intervenția președintelui a blocat pretențiile liberalilor care au rămas mereu cu buza umflată tocmai când simțeau că au pus piciorul în prag.
În cazul PSD, de exemplu, PNL ținea cu dinții să ia Agricultura, spre exasperarea lui Paul Stănescu, care-și vedea amenințată zona de extremă influență, până când a sunat telefonul.
Acum PNL este pe cale să nu obțină nici Transporturile, nici Mediul, nici Agricultura, dar să păstreze Justiția, Fondurile Europene și Externele, care îi interesează extrem de puțin, ba chiar cu minus având în vedere cei mai mulți dintre titulari.
Dl Sighiartău a cerut, nu e prima dată de altfel, vot secret la desemnarea miniștrilor pentru evitarea situațiilor în care aceștia au fost impuși.
