Nu există nicio dovadă că întâmplările violente de miercuri de la Parlament reprezintă un montaj comun al AUR, PSD și PNL, dar unele duhnesc a făcătură și nu am nicio îndoială că de ele profită în egală măsură toți, în raport cu electoratul țintă.
Pe de-o parte, desigur, AUR, care se adresează și mobilizează electoratul cel mai puțin educat, cel mai vulnerabil la angoase, panică, manipulare, conspirații.
Oamenii care chiar cred că vine cineva să le ia copiii, să îi îndoape cu gândaci, să le fure pământul de sub ei și altele asemenea.
De fapt, protestul de miercuri a fost motivat de un proiect de lege care nu numai că nu periclitează copiii, ci urmărește salvarea lor din condiții dramatice și prevenirea separării de părinți în familiile vulnerabile.
E drept, manipularea a fost promovată și de doi liberali, care împărtășesc viziunile AUR – Ben Oni Ardelean și Robert Sighiartău.
Permeabilitatea la manipulare nu înseamnă că o parte din furia acestui electorat, sărac, fără perspectivă și captiv nu e justificată. Doar că AUR nu are nicio soluție pentru el, ci doar alimentează și călărește valul de ură. Nu e nimic rațional în aceste reacții, e doar emoție negativă descătușată.
Pe de altă parte, profită din plin actuala putere, care prin comparație, oricât de ineptă, coruptă, incompetentă și pe alocuri nesimțită este, își poate permite să pozeze în pro-europeană și democratică.
PNL și PSD arată electoratului decent, non-violent și suficient de educat ca să nu înghită orice aberație, o pisică teribilă, care ar putea echivala chiar cu ieșirea României din UE.
Deci, prin comparație cu acest spectru sinistru, sigur că păcatele actualei puteri pot părea, nu–i așa, minore.
În plus, scandalul AUR a mutat atenția de la niște subiecte pe care coaliția nu le dorește prea mult discutate: ordonanța ciuntită până spre anihilare a austerității, împărțeală cu tușe grotești a puterii și protestul legitim al cadrelor didactice.
Ce duhnește? Scandalul a început cu straniul incident de la Parlament vândut rapid de chiar liderul grupului PSD, deputatul Alfred Simonis, drept o încercare de a introduce muniție în Parlament.
De fapt, după cum spun surse apropiate anchetei, este vorba despre 4 gloanțe, nu proiectile, deci fără tubul cartuș, fără capsă și încărcătură. Fuseseră trase, aveau striațiile specifice, după cum arată fotografiile apărute în presă.
Nici gând de muniție. Vorba cuiva, puteau fi periculoase doar lansate cu praștia. Ceea ce nu înseamnă că nu a fost o faptă nelalocul ei, poate penală, o dovadă a unor aplecări spre violență, dar în niciun caz un pericol real.
Pe de altă parte, cea care a încercat să introducă, pasămite, muniția lucrează la cabinetul unui deputat AUR, are acreditare permanentă în Parlament, știe bine că la intrare e filtru, că totul e scanat și că e imposibil că acele gloanțe să nu fie indentificate.
Deci nu exclud ca ea să fi urmărit să declanșeze scandalul,
