Cătălin Dragostin, expert în energie PIAROM: Să înţelegem realismul şi realitatea folosirii hidrogenului în România pentru decarbonare
Motto: ”Economics is the science of scarce resources”
Lionel Robbins, British economist
- Introducere
Pornind de la esenţa motto-ului introductiv, să inţelegem utilitatea si priorităţile folosirii resurselor energetice de care România nu duce lipsă, in contextul Energy Economics– ştiinţa utilizării resurselor energetice limitate.
În ultimul an şi în special în ultima vreme, o avalanşă de reglementări (dinspre Bruxelles şi mai nou şi dinspre Parlamentul României), proiecte, idei, analize, proiecte pilot cu popularizări mai ceva ca la Hollywood, dezbateri mai mult sau mai putin ştiinţifice despre rolul vital pe care urmează să-l ocupe Hidrogenul în viitorul nostru cotidian întru decarbonarea vieţii noastre, au inundat media, literatura, cu nenumărate dezbateri si conferinţe.
Hidrogenul pare a fi devenit un ”hype” (engl. = publicitate agresivă), sau un ”drog” (engl.=aproximativ acelaşi înţeles de drog), dacă nu chiar o nouă ideologie in energetică, parînd să concureze chiar cu visul omenirii – fuziunea nucleară .
Lăsînd la o parte toate acestea, să pornim de la elementele fundamentale ale problemei hidrogenului, să inţelegem ce este, la ce e bun si mai ales, la ce ne-ar folosi in primul rînd nouă romănilor, măcar pe termen scurt/mediu, înaintea altor priorităţi economice locale stringente.
Începem cu ce nu este Hidrogenul:
- hidrogenul nu este un element liber in natură, deci, nu are caracteristicile unui combustibil (natural) care poate fi colectat si folosit direct in scopuri energetice;
- hidrogenul, nefiind (direct) un combustibil, el trebuie ”fabricat” şi, ca pentru orice proces de fabricaţie, este necesară o instalaţie (electrolizorul), materie primă (apă curată) şi, nu în ultimul rînd, energie (de asemenea – curată şi multă, chiar foarte multăenergie curată. NA -vom reveni mai jos asupra noţiunii foarte importantă de energie curată).
- În ”producţia” hidrogenului verde se realizează pierderi de energie semnificative !:
- 30-35% din energia verde folosita la electroliză este pierdută
- conversia H2 la amoniac induce alte pierderi de 15-25% si pregătirea pentru transportul hidrogenului si transportul insuşi induc alte 10-12% pierderi
- utilizarea in pile d ecombustie (fuel cell-cea mai eficienta tehnologie) conduce la inca 40-45% pierderi energetice
- hidrogenul nu este ieftin. Balanţele de materiale si energie de mai sus, dacă nu măcar bunul simţ, trebuie sa ne spună că vom avea un cost al ”produsului fabricat” (Hidrogenul) substantial (NA. Vom reveni mai jos asupra termenului foarte important substanţial) peste suma tuturor celor care au contribuit la fabricaţie cu pierderile ”legale” şi inerente de randamente.
- Hidrogenul verde nu este un înlocuitor al combustibililor fosili ! (cum greşit se interpretează) în ciuda unor posibile aplicaţii specifice. Este doar o posibilă alternativă de decarbonare., care, trebuie foarte atent analizată atunci cind se stabilesc priorităţi si strategii. In foarte multe cazuri, electrificarea directă a proceselor industriale cu energie electrică verde este o soluţie mult mai rapidă si mult mai economică decit hidrogenul verde
Trebuie menţionat in acest context si faptul că scăparile de hidrogen in atmosferă (hidrogenul fiind un element mult mai uşor decît metanul),
