Este impresionant apelul pe care mai mulți intelectuali de marcă ai țării, inclusiv teologi, îl adresează organelor supreme ale BOR, pentru ca acestea să se implice „cu energie și convingere” spre a alinia în viitor sărbătorirea Învierii Domnului – Paștele – la o dată unică, aceeași pentru toți creștinii, indiferent de confesiunea din care fac parte.
Motivația demersului mi se pare atât de bine susținută și atât de documentată cu argumente convingătoare, încât îți vine să te întrebi: cum de au răbdat creștinii atâta amar de vreme ca o parte din ei să serbeze Învierea după un calendar depășit? Cum se poate să sărbătorească sacrosantul eveniment, încă și azi, în baza unui fake news notoriu?
Dar mă frământă la fel de mult și o altfel de întrebare: Patriarhia Română, al cărei purtător de cuvânt susține cu toată puterea de convingere propunerea din Scrisoarea-Apel devenită publică, va avea, oare, Patriarhia voința și autoritatea de a se impune asupra unor înalte fețe bisericești care îi sunt subordonate ierarhic, dar care fac un fel opinie separată chiar în interiorul BOR?
Căci, dacă poziția exprimată de domnul Vasile Bănescu este cu adevărat cea a sacrosantei instituții, atunci devine greu de înțeles dezavuarea și chiar disprețul la adresa domniei sale, din partea unor fețe bisericești de rang înalt.
Cel mai recent s-a exprimat IPS Calinic, arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, cu intenția mai mult să-i sfideze pe cei care nu-i împărtășesc vederile, decât să contribuie la rezolvarea problemei în sine. Căci iată ce răspuns lapidar oferă domnia sa la demersul celor douăzeci și ceva de semnatari ai scrisorii:
„Oamenii au libertate de exprimare, însă aceasta nu înseamnă că Sfântul Sinod certifică toate cererile lor”.
În principiu, este corect, dar tonul denotă că ceva a deranjat. A deranjat, probabil, personalitatea autorilor, oameni de vază ai culturii românești, căci IPS Calinic încearcă să-i arunce pe toți laolaltă în derizoriu. Parcă ar sugera că, pe domnia sa, nici nu-l interesează obiectul documentului. A reținut doar faptul că libertatea de exprimare trebuie respectată.
E ca și cum ar spune: aud ce spune gloata, n-am încotro, dar nu sunt obligat să țin seama de ce am auzit. Nu este de rangul meu să aplec urechea la gloată.
Ba chiar îi sfidează pe creștinii dornici să adopte calendarul cel corect – căci despre asta este vorba: „Dacă în viitor sunt dintre cei care doresc să sărbătorească Paştile odată cu noi, o pot face, însă nu creştinii ortodocşi odată cu aceştia”.
Altfel spus, să facă „ei” ca noi, nu noi ca ei! Nu vă sună asta la ureche ca un fel de „ba p-a mătii” caragialesc, rostit de înalții noștri prelați, către omologii lor catolici?
Așa vrea IPS al Sucevei și Rădăuților să demareze eventualul dialog, cu alți creștini de pe Planetă, așa, salutându-i cu sictir?
Este firesc să existe diferențe de opinii în orice mediu,
