Dezordinea globală a preţurilor de consum – fără să-şi fi epuizat rezerva de incertitudini şi de riscuri cu care tulbură toate meridianele din primăvara lui 2021 încoace – pierde din altitudine. Şeful Fed însă, excesiv de prudent, s-a grăbit să ne avertizeze că de inflaţie nu vom scăpa atât de repede cum ne-am aşteptat. Nici de la BCE nu vin asigurări că vor sista reprizele de înăsprire a politicii monetare. Şi, totuşi, statisticile sunt încurajatoare. Ca să nu mă depărtez de zona noastră de interes, voi nota că octombrie 2022 a fost luna în care atât în UE-27, cât şi în UE-20, zona euro, inflaţia a atins cele mai înalte vârfuri. Iar din noiembrie 2022 şi până în martie 2023, coborând lună de lună, s-a transformat practic în dezinflaţie.
Pe dezinflaţie mizează şi Statistica noastră. În tabloul UE-27, chiar dacă în martie 2023 Bulgaria ne-a întrecut la limită, datele din primăvara lui 2022 şi până în februarie 2023 situează România pe cea mai performantă poziţie din întregul flanc estic. În martie, în cel mai recent top, cu o inflaţie mai mică decât cea a Ungariei cu 13,4 puncte procentuale, ocupăm poziţii mai bune decât Cehia, Polonia, Slovacia, Estonia, Letonia, Lituania.
În plan intern, prognoza BNR indică o descreştere continuă în lunile care urmează, până la o cifră probabilă de 9 la sută în trimestrul al treilea. Pentru ca mai departe, în decembrie, să coboare până la 7 la sută.
Îmi amintesc că anul trecut , până în noiembrie, preţurile din piaţa noastră de consum au fost împinse în sus în proporţie de 80 la sută de inflaţia globală, celelalte 20 la sută înregistrând scumpiri cu accente locale.
La ce ne raportăm? Desigur, la decembrie 2020, ultima lună în care, cu o rată anuală a inflaţiei de 2,06 la sută, reuşisem să ocupăm cea mai bună poziţie nu doar în flancul estic, ci în topul UE-27. Repet: cea mai bună şi nu una dintre cele mai bune! Sărisem, aici, dintr-o extremă în alta, pentru că – doar cu 13 luni în urmă – între cele 27 de state-membre, România încă mai înregistra cea mai mare inflaţie. De pe o poziţie absolut inconfortabilă, deci, pe care căzuse între octombrie 2017 si noiembrie 2019 – ca urmare a unor şocuri succesive în sistemul intern al preţurilor de consum reglementate, la energie electrică, energie termică şi gaze naturale – a trecut pe cea mai confortabilă poziţie de-a lungul unui an (2020) în ciuda crizei complexe – cu recesiune, închideri sau întreruperi de activităţi economice, ofertă restrânsă raportată la un consum cu o cerere în schimbare şi oarecum în creştere.
Desigur, rata optimă de 2,06 la sută se rezumă la preţurile de consum! Pentru că numai dinamica acestor preţuri, în exclusivitate, constituie universul inflaţiei. Nu şi casele, terenurile, bijuteriile, blănurile, mărfurile de lux în general. Acesta este si motivul pentru care statisticienii, preocupaţi de acurateţea definiţiilor, susţin să nu confundăm inflaţia cu costul vieţii. Asta pe un plan.
