Opinie Dragoş Dragoteanu, Euroest Invest: Clasa de mijloc se diluează. ”Decreţeii” au obosit şi generaţiile noi se mulţumesc cu puţin
Pentru cei care nu stiu, ”decreteii” sunt copii născuti in perioada 1968-1990, când regimul comunist a interzis avorturile şi a descurajat folosirea mijloacelor contraceptive. Pe scurt, ”decreteii” sunt copiii doriti de sistemul comunist, care le-au facut viata grea parintilor. Expresia ”o gura de hranit in plus” a fost des uzitata atunci. Multi sunt plini de traumele generate de comunism, obositi dupa perioada de tranzitie infinita si ”storsi” de luptele date pentru a obtine ceva/ orice.
”Generatia de sacrificiu”, asa cum a fost denumita, se restrange in mediu privat, mai ales cei nascuti in perioada 1967-1977. Unii au ”rupt norii” si au ajuns departe. Au creat branduri, au ajuns CEO, CFO, COO, medici de top, ingineri sau constructori de prestigiu, IT-isti cu renume mondial, in tara sau strainatate. Ma plec in fata lor si a profesionalismului acestora. Ceea ce multi nu au cunoscut despre ei este tenacitatea care i-a ghidat spre evolutie. ”Setea” de cunoastere si ”foamea” de a demonstra ca pot sa fie printre cei mai buni.
Truda si zbaterile traite in comunism s-au inzecit dupa Revolutie. Numai cine a realizat ceva consistent in viata accepta ca performanta inseamna presiune, uneori dusa la extrem. In primul rand in viata cotidiana, cu propria fiinta sau ca angajat in mediu privat. Apoi pe cei din jur, familia, pentru binele comun. Explicati-le copiilor acum despre sacrificiile facute de cei care sunteti nascuti in comunism si intrebati-i daca sunt dispusi sa faca aceleasi eforturi pentru a reusi in viata. Daca aveti deja raspunsul intelegeti si acceptati diferenta dintre generatii.
Stresul ”mancat” pe vremea lui Ceausescu si in cele peste trei decenii scurse au inceput sa se vada/ simta, in timp. Unii ‘’decretei’’ au ”plecat” deja, avand ghinionul de a fi rapusi de soarta. Altii, cat mai pot, inca se zbat sa le fie bine la batranete. Putini se declara impacati cu realizarile parcurse in primele 2/3 din viata sau nu-si fac timp sa se gandeasca la asta. Vorbind cu sute de colegi din generatia ”decreteilor”, din care fac si eu parte, pot sa afirm ca cei mai multi s-au saturat de munca. Multi sunt extenuati incat nici nu se mai pot bucura de viata sau de ceea ce au realizat.
Generatiile Millennials si ”Z” au prins alte vremuri, mult mai bune. Mai putin stresante. Energia acestora este debordanta pentru ca democratia instalata dupa 1990, cu toate neajunsurile ei, a eliminat o buna parte din lupta pentru supravietuire traite anterior de ”decretei”. E normal ca ”lupii tineri” – cum ii numesc eu – sa nu contina suferintele celor au prins cea mai mare parte a tineretii sub regimul comunist.
Generatia ”cu cheia la gat”- o alta denumire generica data ”decreteilor”- au avut sansa istorica sa prinda Revolutia din 1989 la o varsta la care exista cele mai mari oportunitatii in viata. Unii au reusit sa profite de acest eveniment, altii mai putin. Cei care au fost mai norocosi si mai activi in afaceri au indurat toate neajunsurile perioadei de tranzitie.
