Unde (mai) sunt cei care ridică România TV? E lupta inegală sau e linșajul de mare audiență protejat politic?
În ziua în care prietena ei s-a ridicat și a denunțat răul, cu un copil mic în brațe, ea nu s-a ridicat. Limita ei nu se declanșase încă. Când însă au pus-o să semneze pentru denigrarea prietenei ei, adică atunci când răul îi ajungea pe mâini, limita s-a declanșat, dincolo de ea rămânea doar ticăloșia.
Este povestea Ludmilei Ulițkaia, o scriitoare care și la vârsta de 70 de ani și cu un cancer împovărător a fost printre puținii intelectuali ruși care s-au ridicat contra lui Vladimir Putin, încă de la începutul războiului declanșat de Rusia în Ucraina. A făcut-o și în comunism, după ce frica a consumat-o moral. Nu era încă o scriitoare celebră, Occidentul nu ar fi salvat-o, avea copii și totuși s-a ridicat în picioare, a spus „Nu” și a traversat sala unde se ținea o ședință de înfierare comunistă. Confesiunea ei, în primul interviu din cele cinci pe care mi le-a acordat de-a lungul timpului, nu are o aură eroică și nici nu vrea să șteargă lașitățile anterioare.
Dar odată luate mâinile de pe ticăloșia pe care alții o săvârșeau și în numele ei, a înțeles că limita ei până la care își permitea să întoarcă privirea de la rău fusese atinsă. E simplu? Nu are cum să fie și Ludmila Ulițkaia avea apoi de înfruntat un sistem dictatorial căreia nu știa dacă îi va putea supraviețui.
E un exemplu forțat, dacă îl aplicăm celor care lucrează la România TV, izolându-se milimetric de infamiile cu care Victor Ciutacu și compania îi intoxică pe cei care se uită la RTV, luând ura și linșajul de cavernă drept presă?
Sunt aici două dezbateri care trebuie purtate, iluzia că dacă în casele noastre e respirabil, asta e suficient pentru a avea vieți onorabile în România nu mai ține.
- Cât e de just să judecăm publicul care crește audiența unui canal tv de linșaj și dezinformare, generând astfel câștiguri din publicitate? Sunt așadar răul și mediocritatea de căutat la captivii acestui post de televiziune sau tocmai asta e pista falsă, care nu face decât să alimenteze exponențial derapajul?
Audiența RTV este primul contra-argument care ți se dă. Au audiență mare, oamenii se uită, ca atare și firmele cumpără aici publicitate, asta e piața. Acest argument vicios s-a tot discutat, cu apel la liberul arbitru și telecomandă, numai că lucrurile nu sunt chiar atât de simple.
Suntem în țara în care, am mai scris, de multe ori singura prezență a centrului în periferii (urbanul mic, rural) sunt televiziunile de cazarmă, cauționate de politicienii care de acolo își transmit mesajele. Acolo sunt ei și de acolo interacționează cu viețile oamenilor, deveniți astfel captivii unei autorități orwelliene.
De aceea, soluția pentru a combate un rău major, care pervertește mințile, intoxică viețile și abrutizează spiritual oamenii, mințindu-i sistematic, practicând manipularea și linșajul, alimentând ura nu poate sta în cealaltă parte a presei. Ce scriem noi,
