Ce înseamnă marea împăcare dintre Iran și Arabia Saudită: cui servește, cine se teme de ea și cum a ajuns China broker de pace
În sfârșit, s-a semnat pacea în Orientul Mijlociu, dar nu e pacea la care se aștepta lumea, care să pună capăt conflictului israelo-palestinian, ci una care aduce mai degrabă roade Chinei și îi servește pentru retorica în care autocrația e mai utilă decât democrația liberală infuzată de la Washington.
Kim Ghattas așază rivalitatea dintre Iran și Arabia Saudită la originea distrugerii drepturilor, culturii, religiei și memoriei sociale din Orientul Mijlociu. Instalarea teocrației la Teheran a creat efecte în cascadă în întreaga regiune, unul dintre acestea fiind și ruperea relațiilor dintre Teheran și Riad, deloc pașnică.
Pentru unii, însă, rivalitatea dușmănoasă dintre cele două state a fost o oportunitate.
De când Teheranul și Riadul și-au dat mâna, reluând astfel relațiile diplomatice, comentatorii din Israel vorbesc despre cum noul guvern Netanyahu, confiscat de reforma justiției pe care ar vrea să o impună și aducând astfel țara într-o stare de conflict, a ratat strângerea relației cu Arabia Saudită, împinsă astfel înspre inamicul numărul zero al Israelului, Iranul.
„Chiar dacă, ipotetic, mâine Iranul și Arabia Saudită ar declara că sunt cei mai buni prieteni, impactul ultimilor 40 de ani asupra psihicului oamenilor nu poate fi inversat atât de ușor. Este un efort generațional, de pildă, când te uiți la ceea ce face Mohammed bin Salman în Arabia Saudită, înțelegi că poate că inversarea conservatorismului și puritanismului și a urii sectare este posibilă, dar cu siguranță va fi nevoie de timp.
Ceea ce bin Salman a încercat să facă în țară – și am multe critici pentru alte lucruri pe care le-a făcut -, mă refer acum la îmbunătățirea vieții sociale și culturale, mai ales pentru tânăra generație saudită, este ceva destul de impresionant, mai ales în ultimii cinci ani. Dar dacă el ar dispărea brusc mâine, cred că toate aceste câștiguri din ultimii cinci ani nu sunt încă asimilate complet de către societate și poate că ar dispărea. Acestea sunt schimbări pentru care este nevoie de mai multe generații.
Tot așa, nu ne-am trezit cu toții, dintr-o dată, în 1979, că șiiții și suniții au început să se omoare unii pe alții. Lucrurile durau de ceva timp și tensiunile s-au tot acumulat încetul cu încetul. 40 de ani nu sunt ușor de șters, dar asta nu înseamnă că totul este ireversibil”, spunea Kim Ghattas, specializată în Orientul Mijlociu, într-un interviu acordat Spotmedia.ro la finalul anului trecut.
Redeschiderea unor ambasade și câteva vizite reciproce nu vor aduce pacea între șiiți și suniți și poate nu vor opri nici măcelul din Yemen, unde cele două se înfruntau într-un război prin proxy, dar cu siguranță nu este o veste bună pentru Israel, mai ales că vestea imediat următoare a fost vizita unei delegații a grupării teroriste Hamas în Arabia Saudită.
Mai mult, cu o zi înainte ca Arabia Saudită și Iranul să decidă reluarea legăturilor diplomatice, Riadul a propus normalizarea relațiilor cu Israelul, cu condiția ca SUA să îi garanteze securitatea și să sprijine programul nuclear saudit.
